În România, bazele programului național de au fost puse începând cu 1992, iar 5 ani mai târziu a avut loc prima prelevare multiorgan.

Prof.dr. Irinel Popescu

În anul 2003, Consiliul Europei a propus statelor membre ca, în data de 4 iunie, să fie marcată, în fiecare an, Ziua Națională a Transplantului. Deși la momentul respectiv încă nu era membră a Uniunii Europene, România a dat curs acestei propuneri începând cu anul 2005, la inițiativa profesorului Irinel Popescu, care era atunci reprezentantul țării noastre în Consiliul Europei.

Primul transplant din România avusese loc în 1980, când  prof. dr. Eugeniu Proca a transplantat un rinichi unui pacient la spitalul Fundeni, organul fiind prelevat de la un donator viu, care era chiar mama pacientului. Acesta a fost urmat la scurt timp de un transplant renal de la donator decedat, efectuat la Timişoara de o echipa condusă de prof. dr. Petru Drăgan. Până în decembrie 1989 s-au efectuat doar transplanturi de rinichi, și în număr relativ redus.

Transplantul hepatic experimental a fost efectuat pentru prima dată în țara noastră de către Vladimir Fluture la Timișoara și Sergiu Duca la Cluj. În Clinica Chirurgicală Fundeni, preocupările pentru acest procedeu au început în anii ’80 când, la îndemnul profesorului Dan Setlacec, medicul Irinel Popescu a început să efectueze operații experimentale pentru însușirea tehnicii operatorii. Primul transplant hepatic la om a fost efectuat de echipa condusă de Irinel Popescu pe 21 iunie 1997, dar pacientul a decedat postoperator. Primul transplant urmat de supraviețuirea pacientului a fost efectuat la 15 aprilie 2000, de aceeași echipă, din care a făcut parte și dr. A. Slim, colaborator al profesorului Domenico Forti de la Spitalul Niguarda din Milano.

Bazele unui program național de transplant au fost puse în 1992, iar în anul 1997 a fost realizată prima prelevare multiorgan de la un donator decedat. Un alt moment important al istoriei transplantului în România îl constituie înființareaAgenției Naționale de Transplant (ANT), în anul 2004.

De atunci, mii de vieți au putut fi salvate datorită acestui gen de intervenții, pe lângă transplanturile de organe fiind realizate și numeroase transplanturi de țesuturi. Activitatea de transplant depinde de numărul de donatori, iar începând cu anul 2005, românii au început să își dea seama de acest lucru. Astfel, odată cu înființarea ANT a început să crească numărul de donatori, tot mai multe familii dându-și acordul pentru prelevarea de organe în cazul rudelor intrate în moarte cerebrală. Dacă în 2005 au existat doar 11 donatori de organe, numărul acestora, implicit cel a transplanturilor, a continuat să crească până în perioada 2013-2014. În acei ani au fost efectuate 132 respectiv 138 de prelevări, număr considerat normal pentru o țară de nivelul României. Numărul mare de donatori a impus deschiderea de noi centre de transplant, iar acesta a fost unul din puținele domenii medicale la care România a deținut un loc fruntaș în Uniunea Europeană.

Situația a durat însă doar până în 2016, când numărul prelevărilor și transplanturilor a început să scadă, pe fondul unor scandaluri apărute în spațiul public, ce au redus nivelul de încredere al populației. S-a vorbit atunci de trafic de organe și de operații preferențiale, iar numărul familiilor care își dădeau acordul pentru prelevare a început să scadă într-un ritm mai alert decât crescuse. Așa se face că în anii 2017 și 2018 au existat doar 65 de donatori reali, iar mulți pacienți aflați pe listele de așteptare nu au mai prins ocazia de a beneficia de un transplant salvator. Deși aceștia au decedat, listele de așteptare au devenit tot mai lungi, din cauza numărului mic de organe disponibile.

În 2019 s-a înregistrat o oarecare creștere a numărului de prelevări, fiind consemnați 85 de donatori reali, iar când lucrurile păreau că vor reveni pe făgașul normal, a apărut pandemia, care a dat totul peste cap, inclusiv în domeniul activității de prelevare și transplant. Activitatea de transplant a continuat însă fără întrerupere, deși în anumite centre a fost întreruptă temporar. Așa se face că în perioada pandemiei au fost realizate toate procedurile de transplant specifice pe fiecare organ și țesut.  Evident că au fost luate măsuri suplimentare de protecție, personalul din centrele de prelevare și cele de transplant fiind testat în fiecare etapă, la fel ca și donatorii potențiali împreună cu pacienții compatibili. Datorită acestor măsuri, nu au existat cazuri de infectare cu SARS-Cov-2 în rândul pacienților transplantați în această perioadă.

Cu toate acestea, începând cu luna aprilie a anului trecut, efectele pandemiei s-au resimțit și în numărul redus de donatori și de operații de transplant. Astfel. dacă în primul trimestru al anului trecut fuseseră înregistrați 29 de donatori reali, în perioada similară a acestui an, numărul acestora s-a redus la 13.

Până la acest moment, de la începutul anului, au existat 19 donatori, datorită cărora a fost posibilă efectuarea a două transplanturi de cord, a 64 de transplanturi renale -dintre care 30 cu organe de la donatori vii și a 21 de transplanturi hepatice -dintre care 5 cu organe de la donatori în viață.

În prezent se dorește relansarea cât mai rapidă a activității de transplant, prin implicarea unui număr cât mai mare de unități sanitare în activitatea de identificare şi declarare a donatorilor aflaţi în moarte cerebrală.

Se dorește, de asemenea, funcţionarea optimă a Programului Naţional de Transplant în toate spitalele judeţene de urgenţă din ţară, precum şi demararea în România a două programe pilot de declarare a donatorilor fără activitate cardiacă.

De asemenea, ținând cont de caracterul de urgenţă şi timpul limitat avut la dispoziţie de către echipele medicale, pentru ca activitatea de transplant să fie realizată cu succes, în condiţii de siguranţă şi în cel mai scurt timp posibil, sunt căutate soluţii pentru ca activitatea de transplant să beneficieze de servicii de transport aerian dedicate.

Cu ocazia acestei zile, reprezentanții Agenției Naționale de Transplant și cei ai asociațiilor de pacienți transplantați, care marchează această zi împreună, au transmis încă o dată mulțumiri donatorilor și aparținătorilor care și-au dat acordul pentru prelevarea de organe în cazul pacienților pentru care medicii nu mai puteau face nimic pentru a-i salva. „Mulţumim tuturor celor care au înţeles că transplantul este o chirurgie de înaltă performanţă, care salvează vieţi. Ca întotdeauna, gândurile noastre de mulţumire şi recunoştinţă se îndreaptă către familiile donatorilor care au găsit puterea de a dărui viaţă, dincolo de durerea lor”, este mesajul transmis astăzi familiilor donatorilor „îngeri” care salvează vieți, dincolo de moarte. În același timp au mulțumit echipelor de prelevare și transplant fără de care cei aflați în așteptarea unui organ nu ar ăutea fi salvați, dar și românilor care au înțeles că TRANSPLANTUL ÎNSEAMNĂ VIAȚĂ!

Sursa: sanatateabuzoiana.ro