Author: Editor (Page 7 of 7)

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

În România, bazele programului național de au fost puse începând cu 1992, iar 5 ani mai târziu a avut loc prima prelevare multiorgan.

În anul 2003, Consiliul Europei a propus statelor membre ca, în data de 4 iunie, să fie marcată, în fiecare an, Ziua Națională a Transplantului. Deși la momentul respectiv încă nu era membră a Uniunii Europene, România a dat curs acestei propuneri începând cu anul 2005, la inițiativa profesorului Irinel Popescu, care era atunci reprezentantul țării noastre în Consiliul Europei.

Primul transplant din România avusese loc în 1980, când  prof. dr. Eugeniu Proca a transplantat un rinichi unui pacient la spitalul Fundeni, organul fiind prelevat de la un donator viu, care era chiar mama pacientului. Acesta a fost urmat la scurt timp de un transplant renal de la donator decedat, efectuat la Timişoara de o echipa condusă de prof. dr. Petru Drăgan. Până în decembrie 1989 s-au efectuat doar transplanturi de rinichi, și în număr relativ redus.

Transplantul hepatic experimental a fost efectuat pentru prima dată în țara noastră de către Vladimir Fluture la Timișoara și Sergiu Duca la Cluj. În Clinica Chirurgicală Fundeni, preocupările pentru acest procedeu au început în anii ’80 când, la îndemnul profesorului Dan Setlacec, medicul Irinel Popescu a început să efectueze operații experimentale pentru însușirea tehnicii operatorii. Primul transplant hepatic la om a fost efectuat de echipa condusă de Irinel Popescu pe 21 iunie 1997, dar pacientul a decedat postoperator. Primul transplant urmat de supraviețuirea pacientului a fost efectuat la 15 aprilie 2000, de aceeași echipă, din care a făcut parte și dr. A. Slim, colaborator al profesorului Domenico Forti de la Spitalul Niguarda din Milano.

Bazele unui program național de transplant au fost puse în 1992, iar în anul 1997 a fost realizată prima prelevare multiorgan de la un donator decedat. Un alt moment important al istoriei transplantului în România îl constituie înființareaAgenției Naționale de Transplant (ANT), în anul 2004.

De atunci, mii de vieți au putut fi salvate datorită acestui gen de intervenții, pe lângă transplanturile de organe fiind realizate și numeroase transplanturi de țesuturi. Activitatea de transplant depinde de numărul de donatori, iar începând cu anul 2005, românii au început să își dea seama de acest lucru. Astfel, odată cu înființarea ANT a început să crească numărul de donatori, tot mai multe familii dându-și acordul pentru prelevarea de organe în cazul rudelor intrate în moarte cerebrală. Dacă în 2005 au existat doar 11 donatori de organe, numărul acestora, implicit cel a transplanturilor, a continuat să crească până în perioada 2013-2014. În acei ani au fost efectuate 132 respectiv 138 de prelevări, număr considerat normal pentru o țară de nivelul României. Numărul mare de donatori a impus deschiderea de noi centre de transplant, iar acesta a fost unul din puținele domenii medicale la care România a deținut un loc fruntaș în Uniunea Europeană.

Situația a durat însă doar până în 2016, când numărul prelevărilor și transplanturilor a început să scadă, pe fondul unor scandaluri apărute în spațiul public, ce au redus nivelul de încredere al populației. S-a vorbit atunci de trafic de organe și de operații preferențiale, iar numărul familiilor care își dădeau acordul pentru prelevare a început să scadă într-un ritm mai alert decât crescuse. Așa se face că în anii 2017 și 2018 au existat doar 65 de donatori reali, iar mulți pacienți aflați pe listele de așteptare nu au mai prins ocazia de a beneficia de un transplant salvator. Deși aceștia au decedat, listele de așteptare au devenit tot mai lungi, din cauza numărului mic de organe disponibile.

În 2019 s-a înregistrat o oarecare creștere a numărului de prelevări, fiind consemnați 85 de donatori reali, iar când lucrurile păreau că vor reveni pe făgașul normal, a apărut pandemia, care a dat totul peste cap, inclusiv în domeniul activității de prelevare și transplant. Activitatea de transplant a continuat însă fără întrerupere, deși în anumite centre a fost întreruptă temporar. Așa se face că în perioada pandemiei au fost realizate toate procedurile de transplant specifice pe fiecare organ și țesut.  Evident că au fost luate măsuri suplimentare de protecție, personalul din centrele de prelevare și cele de transplant fiind testat în fiecare etapă, la fel ca și donatorii potențiali împreună cu pacienții compatibili. Datorită acestor măsuri, nu au existat cazuri de infectare cu SARS-Cov-2 în rândul pacienților transplantați în această perioadă.

Cu toate acestea, începând cu luna aprilie a anului trecut, efectele pandemiei s-au resimțit și în numărul redus de donatori și de operații de transplant. Astfel. dacă în primul trimestru al anului trecut fuseseră înregistrați 29 de donatori reali, în perioada similară a acestui an, numărul acestora s-a redus la 13.

Până la acest moment, de la începutul anului, au existat 19 donatori, datorită cărora a fost posibilă efectuarea a două transplanturi de cord, a 64 de transplanturi renale -dintre care 30 cu organe de la donatori vii și a 21 de transplanturi hepatice -dintre care 5 cu organe de la donatori în viață.

În prezent se dorește relansarea cât mai rapidă a activității de transplant, prin implicarea unui număr cât mai mare de unități sanitare în activitatea de identificare şi declarare a donatorilor aflaţi în moarte cerebrală.

Se dorește, de asemenea, funcţionarea optimă a Programului Naţional de Transplant în toate spitalele judeţene de urgenţă din ţară, precum şi demararea în România a două programe pilot de declarare a donatorilor fără activitate cardiacă.

De asemenea, ținând cont de caracterul de urgenţă şi timpul limitat avut la dispoziţie de către echipele medicale, pentru ca activitatea de transplant să fie realizată cu succes, în condiţii de siguranţă şi în cel mai scurt timp posibil, sunt căutate soluţii pentru ca activitatea de transplant să beneficieze de servicii de transport aerian dedicate.

Cu ocazia acestei zile, reprezentanții Agenției Naționale de Transplant și cei ai asociațiilor de pacienți transplantați, care marchează această zi împreună, au transmis încă o dată mulțumiri donatorilor și aparținătorilor care și-au dat acordul pentru prelevarea de organe în cazul pacienților pentru care medicii nu mai puteau face nimic pentru a-i salva. „Mulţumim tuturor celor care au înţeles că transplantul este o chirurgie de înaltă performanţă, care salvează vieţi. Ca întotdeauna, gândurile noastre de mulţumire şi recunoştinţă se îndreaptă către familiile donatorilor care au găsit puterea de a dărui viaţă, dincolo de durerea lor”, este mesajul transmis astăzi familiilor donatorilor „îngeri” care salvează vieți, dincolo de moarte. În același timp au mulțumit echipelor de prelevare și transplant fără de care cei aflați în așteptarea unui organ nu ar ăutea fi salvați, dar și românilor care au înțeles că TRANSPLANTUL ÎNSEAMNĂ VIAȚĂ!

Sursa: sanatateabuzoiana.ro

Un moment artistic susținut de un grup folcloric din Piatra Neamț în curtea unității medicale a adus liniște și puțin bucurie în sufletul personalului medical și o rază de speranță pentru pacienții a căror unică șansă la viață este transplantul.

După o zi plină de semnificații istorice, în care toate gândurile noastre, ale românilor, au călătorit peste timp și s-au îndreptat către eroii neamului din toate timpurile, astăzi a fost o zi în care au fost omagiați eroii vii, de la Institutul Clinic Fundeni. Medicii, asistenții medicali și toți cei care de mai bine de un an luptă cu bolile grave ale pacienților lor și se chinuie să-i țină în viață și chiar să-i salveze, au dus o luptă acerbă și cu pandemia de coronavirus, pentru că pacenții lor, afectați de boli foarte grave, sunt extrem de sensibili și virusul i-ar ucide.

Astăzi, Asociația Transplantaților de Ficat – LIVERTRANS, împreună cu grupul vocal „Sânzienele” din Piatra Neamț, a oferit un spectacol-omagiu acestor EROI care își pun în slujba vieții toată priceperea, toată știința și toată voința și sunt în stare să dăruiască viața după moarte, prin transplant, cu mâinile lor de aur, adevărate prelungiri ale mâinilor lui Dumnezeu.

Georgiana Carmina Șerban Axinte, profesor al Centrului pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare”, ea însăși salvată „de două ori” de acești medici, așa cum mărturisește, a venit la București împreună cu „Sânzienele” pe care le coordonează, pentru a oferi personalului medical și pacienților de la Fundeni „un strop de bucurie, un pic de alinare și multă, multă empatie și respect”, prin intermediul unui program artistic specific românesc.

Danil Tulugea, vicepreședinte LIVERTRANS, spune că a fost „un gest simbolic, prin care noi, membrii Asociației Transplantaților de Ficat – LIVERTRANS, cu ajutorul acestor fete minunate, ne-am dorit să ne exprimăm respectul și recunoștința față de cadrele medicale greu încercate de pandemia de COVID-19 și să le transmitem mulțumirile pacienților transplantați. În același timp ne dorim să transmitem românilor că este important să conștientizeze că donarea de organe este un gest pe cât de altruist pe atât de Dumnezeiesc, pentru că astfel sunt salvate vieți care altfel nu au nicio șansă. Medicii sunt și ei oameni, care însă cu ajutorul donatorilor pot transforma moartea în viață. Nu au timp să le fie frică, nu au timp să se gândească la condițiile vitrege în care uneori sunt nevoiți să lucreze, iar de multe ori nu știu ce să le răspundă pacienților lor care-i bombardează cu neliniștile lor. Reușesc însă întotdeauna să-și adune puterile și să le dea curaj, în speranța că un organ salvator va veni la momentul potrivit, că familia unui înger donator nu va lăsa să se piardă acea părticică de viață care poate salva alte vieți”.

Luați prin surprindere, medicii IC Fundeni au fost emoționați de gestul prin care li s-a mulțumit pentru efortul pe care-l fac, dar pentru a respecta regulile sanitare, doar câțiva reprezentanți ai personalului medical s-au întâlnit cu cei care i-au omagiat. Ceilalți, împreună cu pacienții, au privit de la ferestre, s-au bucurat și au aplaudat.

Prof. univ. dr. Liana Gheorghe, șefa Clinicii de Gastroenterologie și Hepatologie din cadrul Institutului de Boli Digestive și Transplant Hepatic Fundeni, împreună cu medicul Speranța Iacob, le-a mulțumit Sânzienelor și reprezentanților LIVERTRANS pentru gestul lor și au subliniat, totodată, că prin astfel de gestui se pot disemina informații despre importanța donării de organe, despre faptul că DONAREA ÎNSEAMNĂ VIAȚĂ, iar un astfel de mesaj este necesar să ajungă la cât mai mulți oameni. „Numai astfel pot fi învinse prejudecăți și pot fi salvate multe vieți prin transplant. Nu mai este un secret pentru nimeni că transplantul, în general, și chirurgia de transplant în special, înseamnă câteodată un test extrem de greu și pentru echipa medicală, care are un rol important atât în pregătirea transplantului, cât și ulterior, în urmărirea pacientului transplantat. Pentru unii dintre pacienții aflați pe listele de așteptare nu există  mâine, ca să nu mai vorbim de săptămâna sau luna viitoare, pentru a putea fi salvați. De la domnul profesor Irinel Popescu am învățat cu toții că a doua viață primită pe masa de operație stă în mâna medicului,  a donatorului și a lui Dumnezeu. Și trebuie să se întâmple ACUM. Dar pentru a se putea ajunge la transplant este nevoie de DONATORI. Iar anul acesta au fost puțini, deși potențiali donatori au fost poate mai mulți ca niciodată. Pandemia însă a îngreunat activitatea medicilor, iar pe de altă parte, a împuțiat numărul celor care s-au mai putut gândi la viața celorlalți”, a subliniat prof. dr. Liana Gheorghe.

La rândul ei, Georgiana Axinte mărturisește că a simțit nevoia să vină la București, la Institutul Clinic Fundeni, pentru că știe că „Dumnezeu lucrează prin oameni, iar eu pot confirma acest lucru, pentru că am fost martoră de mai multe ori în viață. Mulțumesc Doamne! Este ruga mea zilnică, pentru că mi-a fost dat să întâlnesc, în cele mai grele momente ale vieții mele, oameni minunați. Aceștia sunt întreaga echipă de la Institutul Clinic Fundeni, în frunte cu dl. Prof. Irinel Popescu. Pentru ei, pacientul este în primul rând om și apoi bolnav. Profesionalismul, compasiunea, prietenia și respectul pentru pacienți sunt calități deosebite ale întregului colectiv. Ceea ce facem noi astăzi, prin prezența mea alături de elevele mele ce formăm grupul vocal «Sânzienele» din Piatra Neamț, prin scurtul nostru recital, în curtea Spitalului Fundeni, este un gest de recunoștință infimă față de ceea ce simt pentru acești oameni, ÎNGERI SALVATORI, care mie mi-au salvat viața nu o dată, ci de două ori. Alături de colegii transplantați, dorim totodată să aducem în prim plan importanța donării de organe, acest gest nobil, prin care persoanele aflate în suferință au o a doua șansă la viață. Se spune că «Îngerii cântă frumos, sufletul îi ascultă, dar viața este pe pământ». Spune DA, donării de organe!” – este mesajul pe care tânăra îl transmite tuturor oamenilor.

Transplantul a apărut ca o necesitate medicală și în anumite cazuri este singura soluție de a reda sănătatea și chiar viața unor oameni. Poveștile, mărturiile lor, sunt adesea postate pe Internet, pentru că după transplant au trăit un miracol pe care simt nevoia să-l împărtășească și altora.

Medicii, la rândul lor, duc cu ei încărcătura emoțională din timpul fiecărei operații de transplant sau prelevare și toți spun că fiecare intervenție este un gest de mare responsabilitate. Nici pacienții transplantați și nici echipele medicale nu uită gestul extraordinar al familiei unui pacient aflat în moarte cerebrală, care își dă acordul prelevării de organe de la ființa dragă. Ei știu că „este un gest de altruism extrem, rezultat din dragoste, iar dragostea este Dumnezeu”. Iar gestul medicilor este ca „o rugăciune” pentru donatorul care n-a putut fi salvat, dar care după moarte dăruiește viață altor oameni, de obicei necunoscuți. Astfel, durerea și suferința se pot transforma în speranță și bucurie.

Profesorul Irinel Popescu este cel care în urmă cu 21 de ani efectua cu succes, împreună cu echipa sa, primul transplant hepatic din România, la Institutul Fundeni. Este cel care a pus România pe harta transplantului hepatic din Europa și din lume, atât din din punct de vedere al numărului de proceduri, cât și al complexității lor și al sutelor de vieți salvate. Din păcate, anul acesta, din cauza pandemiei și din lipsă de donatori, s-au realizat doar 15-16 transplanturi de ficat.

În acest context, Asociația Transplantaților de Ficat din România – LIVERTRANS face un apel emoționant la adresa autorităților, cerându-le public, să încurajeze donarea de organe, prin programe de conștientizare. „Vrem speranță pentru cei cu foarte puțină speranță. Îi vrem pe oamenii cu inimi mari alături de cei aflați în suferință. Cine a fost încercat de boală poate să intuiască lupta teribilă pe care suferinzii, în cazul nostru cei cu ciroză hepatică ori cancer hepatic sau alte boli terminale ale ficatului, o dau zi de zi. Școala românească de transplant este apreciată în toată lumea și trebuie sprijinită”, a subliniat Dr. Crina Ștefănescu, președintele Asociației Transplantaților de Ficat – LIVERTRANS, trăgând un nou semnal de alarmă față de scăderea drastică a donatorilor, în ultimii ani.

Sursa: sanatateabuzoiana.ro