Category: Uncategorized (Page 4 of 5)

Cu toate că românii par dispuși să doneze organe pentru transplant, lista de așteptare este foarte lungă și mulți dintre pacienții în stare terminală nu mai apucă să beneficieze de această procedură chirurgicală, scrie adevarul.ro.

„Weekend Adevărul“: Statisticile la nivel global nu arată deloc bine pentru secolul XXI, oamenii nu sunt informați despre bolile ficatului, programe de screening nu avem, pacienții ajung foarte târziu la medic, evident primesc diagnostic și tratament foarte târziu. Cum stă situația în România?

Prof. dr. Vlad Brașoveanu: Toate aceste afecțiuni merg în paralel cu dezvoltarea societății. Programul de transplant este înaintea societății românești. Toate aceste afecțiuni – de exemplu, cele virale, precum hepatitele B, C, D – ajung în final la o boală hepatică terminală. Indicația pentru transplant este această boală hepatică terminală. În cei doi ani de COVID, o mare parte din populație nu a fost receptivă și nu s-a vaccinat, iar din această cauză au murit oameni tineri. Sigur că marea majoritate au fost cei cu comorbidități. Cu durere în suflet vă spun că au murit și foarte mulți colegi de-ai noștri, care nu aveau comorbidități și nu ar fi trebuit să moară în plină activitate, foarte mulți medici care ar fi putut aduce plus valoare societății în continuare.

Care sunt bolile care au ca tratament unic transplantul de ficat?

Indicația este pentru boala hepatică terminală. Aici sunt mai multe cauze. Cel mai des întâlnite sunt, evident, cirozele de cauză infecțioasă, cu virusurile B și D sau cu virusul C. În ultimul timp, au apărut diferite tratamente, unele chiar foarte eficiente, cum este în cazul hepatitei C, doar că acest tratament antiviral trebuie făcut la timp. Odată ce s-au instalat fibroza hepatică și consecințele ei, chiar dacă virusul este eradicat din organism datorită tratamentului, ciroza nu dispare și complicațiile ei – hemoragiile, insuficiența hepatică etc. – au ca soluție această procedură, transplantul de ficat.

Spitalul Clinic SANADOR este primul și singurul spital privat din România care a realizat intervenții de transplant hepatic de la donator viu – ați coordonat echipa operatorie alături de prof. dr. Irinel Popescu. Cum au evoluat lucrurile de atunci în privința performanței echipei medicale?

Într-adevăr, SANADOR este primul și singurul spital privat unde s-a practicat transplantul hepatic de la donator viu. De ce de la donator viu? Pentru că Spitalul Clinic SANADOR nu este în programul național de transplant și de aceea nu s-a efectuat transplantul hepatic de la donator cadaveric. Evident, nefiind în program, Casa de Asigurări sau Ministerul Sănătății nu decontează această intervenție chirurgicală, fiind vorba de un spital privat, cum ar fi normal de altfel – în toate țările civilizate, măcar o parte din această intervenție este acoperită de subvenția de la stat. În cazul dat, am rămas doar la transplantul hepatic de la donator viu. S-au efectuat primele trei transplanturi de acest fel, cu succes 100%, toți bolnavii au evoluat foarte bine – primul a împlinit deja doi ani de la intervenție și este într-o condiție biologică foarte bună. Și în următoarea perioadă ne pregătim să efectuăm al patrulea transplant hepatic de la donator viu. Este vorba despre soțul unei doctorițe care are indicație de transplant și care are un donator viu, fratele lui, care îi va dona lobul drept.

Un domeniu medical important, subfinanțat

Putem spune că transplantul hepatic este o metodă de tratament accesibilă în România atât pentru pacient, cât și pentru medici?

Da, putem spune asta. Primul transplant hepatic reușit în România a fost efectuat de către profesorul meu, Irinel Popescu, în anul 2000 – pacientul este și acum într-o condiție biologică foarte bună. Al doilea pacient are 22 de ani de la intervenție și este într-o condiție biologică foarte bună. Dar sunt și 22 de ani de la primul transplant hepatic pediatric – micuța care a fost transplantată la un an, pentru atrezie de căi biliare. Acum are 23 de ani și este într-o condiție biologică foarte bună. Această metodă de tratament – transplantul hepatic – are rezultate foarte, foarte bune. În decursul acestei perioade de 22 de ani au fost efectuate peste 1.100 de transplanturi hepatice de toate tipurile – de la donator cadaveric, de la donator viu, diferite tipuri de transplant, printre care și dual graft, care este perla programului de transplant. Au fost trei transplanturi duale, în fapt s-au recoltat de la donatori două fragmente hepatice ca împreună să asigure o funcție hepatică satisfăcătoare pacientului și, pe de altă parte, pentru a-i rămâne suficient ficat donatorului. Donatorul nu este bolnav, este un om sănătos, și atunci siguranța acestuia trebuie să fie maximă. Decesul unui donator viu poate duce la închiderea centrului de transplant, ceea ce nu ne permitem deloc în România pentru că, deocamdată, sunt doar două centre de transplant în sistemul public – Institutul Clinic Fundeni și, în zona de est, Spitalul „Sf. Spiridon“ din Iași. Evident, al treilea centru este Spitalul Clinic SANADOR, dar, după cum spuneați, se realizează doar transplanturi hepatice de la donator viu.

Care este situația unor astfel de operații în sistemul privat?

Momentan, sistemul privat de sănătate este la început – pentru că este foarte puțin asigurat de stat, puțină lume își permite tratamentul într-un spital privat, cum este SANADOR, cu aparatură ultramodernă și cu oameni competenți nu doar în echipa chirurgicală, ci și în echipele de radiologie intervențională, de anestezie și terapie intensivă. La Spitalul Clinic SANADOR, secția de ATI condusă de doctorul Andrei Cristea este compusă din oameni formați la Institutul Clinic Fundeni, la Școala profesorului Dan Tulbure. Anestezia și terapia intensivă sunt foarte importante, fiind vorba de o intervenție chirurgicală cu riscuri, care necesită foarte multe intervenții medicale pentru a asigura un rezultat final bun.

Sunt românii receptivi la un astfel de tratament? Care sunt discuțiile pe care le purtați în cabinet cu pacienții?

Românii sunt receptivi și ca prezentare la medic. Sigur că nu există programe de screening suficiente, dar românii sunt receptivi la donare de organe, nu sunt chiar în primele locuri din Europa, ca în cazul Croației, Spaniei, unde rata de donare este foarte mare, dar vreau să vă spun că și românii sunt receptivi la donarea de organe. Am ajuns în secolul XXI, când oamenii sunt foarte informați și, în principiu, marea majoritate știu unde să se prezinte și, în primul rând, încep cu medicul de familie. Ulterior, în funcție de afecțiune, pacientul este îndreptat spre medicul specialist, iar dacă diagnosticul este chirurgical, ajunge și la chirurg.

Cum se stabilește compatibilitatea în cazul transplantului de ficat?

Comparativ cu alte transplanturi – cardiac, renal, medular, pancreatic – compatibilitatea la ficat este mai permisivă. Se fac toate testele imunologice pentru compatibilitate. Spre exemplu, au fost situații când organul care era perfect compatibil a făcut ceva complicații, iar altele, dimpotrivă, când organul nu a fost perfect compatibil, dar evoluția a fost bună – atunci se merge pe izogrup. Evident că sunt și situații când, în anumite urgențe majore, cum este insuficiența hepatică acută, dacă nu apare un organ disponibil de aceeași grupă, se poate discuta și de transplant hepatic AB0 incompatibil. Dar, în general, se ia în considerare grupa sangvină.

În România sunt mai multe transplanturi de la donator viu sau dimpotrivă?

Nu. Programul de transplant în România este clădit pe trei piloni: transplantul hepatic de la donator cadaveric care reprezintă aproximativ 80–85% din total, 10–15% reprezintă transplantul hepatic de la donator viu și un procentaj mic este reprezentat de transplantul hepatic pediatric. Procentele variază. De exemplu, cu cât sunt mai mulți cadaverici, cu atât procentajul transplanturilor hepatice de la donator viu scade. De ce? Pentru că ele merg, cumva, în paralel, iar pentru a ține un echilibru și pentru condiția sine qua non de a micșora mortalitatea pe lista de așteptare trebuie să facem cât mai multe proceduri. În acest caz, de exemplu, în 2021 au fost mai puțini donatori din cauza COVID și multe secții de terapie intensivă s-au transformat în secții COVID și numărul a scăzut. Am încercat să facem cât mai multe transplanturi de la donatori vii. Anul acesta suntem la două proceduri de transplant hepatic de la donatori vii – urmează în această perioadă la SANADOR să îl facem, dar și la Institutul Clinic Fundeni, pentru a mai da șanse unor bolnavi care nu sunt pe primele locuri pe lista de așteptare. Transplantul hepatic de la donator viu este o operație programată, pe când transplantul hepatic de la donator cadaveric este o operație de urgență care se realizează la orice oră a zilei, chiar și noaptea.

„Nu toți pacienții de pe lista de așteptare beneficiază de transplant“

Care sunt etapele pregătirii preoperatorii a pacientului?

Acești bolnavi sunt luați în evidență de echipele de gastroenterologi și hepatologi. În prezent, pe lista de așteptare în țară sunt peste 450 de bolnavi. Evident, de aici și lupta mare pentru donare de organe. În ultimul timp, ținta anuală este în jur de 50, ceea ce este foarte puțin pentru o listă de așteptare atât de mare. Fiind organe disponibile mai puține, mortalitatea pe lista de așteptare crește. Cu cât sunt mai multe organe disponibile, deci se fac mai multe proceduri de transplant hepatic de diferite tipuri, cu atât mortalitatea pe lista de așteptare scade. Întotdeauna ni se pune întrebarea: De ce vrem să facem cât mai mult? Pe de-o parte, pentru a salva vieți, căci acesta este scopul final, pe de altă parte, pentru a micșora mortalitatea pe lista de așteptare, pentru că sunt oameni dragi nouă care așteaptă un telefon să fie transplantați… Indicația principală este boala hepatică terminală și nu întotdeauna ajung toți să beneficieze de această procedură.

Ficatul necesar, 1% din masa corporală

Cum se desfășoară o astfel de intervenție? Ce complicații pot apărea?

Este o intervenție chirurgicală în proporție de 90% vasculară, dar înainte de a ajunge la ea, în acest proces sunt implicați o serie întreagă de specialiști – gastroenterologi, hepatologi, radiologi intervenționiști. Operația propriu-zisă este apanajul echipei de chirurgi, de transplantologi, și este o intervenție chirurgicală complexă. În cazul transplantului de la donatorul cadaveric, se scoate organul bolnav de la pacient și se implantează organul recoltat. Spre deosebire de transplantul hepatic de la donator viu, unde aceste două operații se realizează simultan, în același centru, de către două echipe în paralel, urmând procedura – spălarea organului cu o soluție de prezervare, cântărirea grefei… Unui adult îi este necesar 1% din masa corporală – dacă un bolnav are 70 de kilograme, pentru asigurarea unei funcții hepatice normale, el are nevoie de 700 de grame de ficat. Evident, organul întreg de la donator cadaveric – ficatul cântărește de la 1.200 de grame, în funcție de constituție. Bolnavii cu masă corporală mai mică au o șansă mai mare de transplant hepatic de la donator viu.

Este intervenția cea mai complexă a chirurgiei hepatice?

Depinde cu ce o comparăm. Este o intervenție chirurgicală complexă și, comparativ cu transplantul hepatic de la donator cadaveric, unde vasele sunt mari și practic toată intervenția se desfășoară cu lupele, la transplantul hepatic de la donator viu este necesară microscopia. Un mare ajutor îl avem din partea doctorului Dragoș Zamfirescu, care realizează cu succes această anastomoză arterială. Lumenul acelui vas arterial care vascularizează acel fragment de ficat este de 2–3 milimetri, iar pe acolo trebuie să și circule sângele. Orice complicații, inclusiv o tromboză de arteră hepatică, duc la moartea organului și la alte complicații majore care pot pune viața în pericol. De aceea, complexitatea transplantului hepatic de la donator viu este mai mare decât a transplantului hepatic de la donator cadaveric.

Experimente încurajatoare pe porci

Cum vă ajută chirurgia robotică?

Chirurgia robotică nu are recomandări în transplantul de ficat, dar există anumite indicații – cea mai bună indicație este în urologie, în cancerul de prostată, pentru că permite evidarea limfoganglionară pelvină în spații înguste cu acele brațe care se mișcă și care sunt coordonate de mâinile chirurgului. Chirurgia robotică are indicații în chirurgia generală, colorectală, ginecologică și pe anumite segmente în chirurgia de graniță toraco-abdominală – hernii transhiatale sau tumori retroperitonale, suprarenale, dar în special în chirurgia pelvină.

Care sunt provocările în chirurgia hepatică? Ce descoperiri s-au făcut recent în acest domeniu?

Se fac studii, în special pe porci, pentru că s-a demonstrat că cel mai apropiat de genomul omului este cel al porcului – diferite rezecții de ficat, chiar transplant de ficat la porci. Evident că așteptăm și poate că în următoarea perioadă, e greu de spus în cât timp, vor apărea, datorită ingineriei genetice, organe obținute prin inginerie genetică și atunci probabil că se va rezolva problema transplantului. Poate abia atunci vor fi suficiente organe care să rezolve această problemă gravă, boala hepatică terminală. Până atunci, sunt diferite studii încurajatoare.

Citește articolul integral pe adevarul.ro

LA MULȚI ANI, DOMNULE PROFESOR!

La mulți ani, domnule Profesor Irinel Popescu! Respect și recunoștință!

Ziua nationala a transplantului este in primul rind sarbatoarea pacientilor transplantati, la care participa ei si familiile lor, echipele medicale care i-au ingrijit, autoritatile sanitare din Romania, care asigura cadrul organizatoric si finantarea programului national si, nu in ultimul rind, mass-media.
Este o sarbatoare a triumfului vietii, la care ne bucuram impreuna cu totii!
In acest an aniversam 25 de ani de la primele prelevari multiorgane de la donatorul in moarte cerebrala, unul din momentele importante in evolutia transplantului romanesc modern, efectuate la Institutul Clinic Fundeni, Spitalul de Urgenta Floreasca si Spitalul Judetean Targu-Mures,
In aprilie-mai 2000 au fost efectuate primele transplanturi hepatice reusite la Institutul Clinic Fundeni de catre echipa pe care am coordonat-o impreuna cu regreatul profesor Dan Tulbure.
Cei doi Gheorghe (Gheorghe Penea si Gheorghe Badea) transplantati la foarte scurt timp unul de altul au astazi 22 de ani de la operatia care le-a salvat viata.
Iar daca Pastele care se apropie este sarbatoarea Invierii, gindurile noastre de recunostinta se indreapta, in acelasi timp, catre aceia care astazi nu mai sint printre noi dar datorita carora pacientii transplantati traiesc: donatorii de organe. Si nu putem sa nu remarcam semnificatia profund crestina a donarii, gestul de suprema generozitate prin care unii oameni, plecind din aceasta lume, inteleg, ei si familiile lor, sa-si ajute semenii aflati in suferinta
Tot in anul 2000 au mai fost efectuate alte 6 transplanturi hepatice . Unul dintre pacienti, dl Gavril Paraschiv s-a intors de la moarte la viata, si-a dat ulterior doctoratul in drept si a construit o fintina pe care a denumit-o „Fantina sanatatii”.
Iar Timeea Balogh care atunci cind a fost transplantata abia implinise un an de viata are astazi 21 de ani, este studenta si partenera tatalui ei intr-o firma care construieste case modulare.
De atunci si pina astazi peste 1000 de pacienti au fost transplantati la Institutul Clinic Fundeni,
Pionieratul a fost o perioada dificila, pe alocuri dramatica si pe care am reusit sa o depasim prin munca de echipa desfasurata zi si noapte, cu sprijinul conducerii Institutului si autoritatilor sanitare din Romania. O mentiune speciala pentru presa, care nu s-a lasat indusa in eroare de neadevarurile colportate de inamicii transplantului si, investigind cu profesionalism, a aflat adevarul si l-a transmis in mod corect populatiei.
Ca si atunci, la inceput, si astazi simtim aceeasi nevoie de informare corecta si de promovare a donarii de organe si a transplantului ca procedeu medical care salveaza vieti.
In prezent, in Romania functioneaza trei programe de transplant hepatic (Institutul Clinic Fundeni, Spitalul Sfanta Maria din Bucuresti, Spitalul Sfantul Spiridon din Iasi).
Mai mult decit atit, s-a format o scoala de transplant hepatic, cu elevi straluciti (Prof. Vlad Brasoveanu, prof. Cristian Lupascu, dr. Doina Hrehoret) care astazi preiau stafeta de la cei care i-au format si care au fost deschizatorii de drumuri.
Pacientii transplantati au format asociatii puternice care sa le apere drepturile si care sa promoveze ideea de transplant; dintre acestea as cita, fara indoiala, in primul asociatia LiverTrans, condusa de dna dr. Crina Stefanescu.
Se poate spune ca programul national de transplant a ajuns intr-o faza de maturitate. Pe linga cele trei programe principale de transplant de organe (rinichi, ficat si cord) a aparut si transplantul pulmonar la Spitalul Sf Maria din Bucuresti. S-a dezvoltat transplantul medular la Institutul Clinic Fundeni, Spitalul Judetean Targu-Mures si Spitalul de Pediatrie „Louis Turcanu” din Timisoara precum si transplantul de testuturi (cornee, piele, os si tendon).
Romania are astazi o buna insertie internationala, tradusa prin parteneriatele pe care Agentia Nationala de Transplant le are cu organizatia „Eurotransplant” sau cu agentiile de transplant din Italia, Bulgaria si Republica Moldova.
Asociatia profesionala „Romtransplant” a jucat, de asemenea, un rol important in dezvoltarea transplantului romanesc. Infiintata in anul 1998, organizeaza in acest an cel de-al 12-lea Congres (Iasi, 15-16 septembrie, Rresedinte Congres; Prof.dr. Adrian Covic), cu participare nationala si internationala, la care vor fi prezentate rezultatele obtinute si ultimele noutati in transplantul de organe si tesuturi.
Am reusit sa traversam cu bine perioada foarte dificila a pandemiei; numarul de transplanturi a scazut mai ales datorita reducerii activitatii unor spitale de la care proveneau donatorii. De remarcat ca nici un organ nu a fost pierdut in aceasta perioada si ca echipele de transplant au fost prezente la datorie ori de cite ori a fost nevoie.
In cursul acestei saptamini au fost finalizate ghidurile Ministerului Sanatatii ceea ce reprezinta un important progres in actvitatea de transplant pe care o reglementeaza mai riguros si mai precis.
Sa ne bucuram inca o data ca sintem impreuna si aniversam, la fel ca fiecare an, trimuful vietii cu ajutorul transplantului! Si pentru ca sintem inainte de Sarbatorile de Pasti dati-mi voie sa va spun de pe acum „Hristoa a Inviat”!

“Transplantul – unica şansă la viaţă pentru unii dintre noi. Ajută-i s-o primească!”

Evenimentul “Ziua Națională a Transplantului”, ce se va desfăşura vineri, 15 aprilie 2022, la Bucureşti, reprezintă o conştientizare a faptului că transplantul salvează vieţile unor oameni care altfel nu ar avea altă şansă și este organizat în conformitate cu atribuțiile Agenției Naționale de Transplant privind promovarea activităților de donare și transplant organe, țesuturi și celule umane, precum și cu directivele și recomandările Uniunii Europene. Din anul 2003, la propunerea Consiliului Europei, în statele membre se sărbătoreşte anual “Ziua Naţională a Transplantului”, iar în România începând cu anul 2005, la iniţiativa Profesorului Dr. Irinel Popescu, care la acea dată era reprezentantul României la Consiliul Europei. De atunci, cu o singură excepție în anul 2020 din cauza pandemiei COVID19, în fiecare an, persoanele care au beneficiat de un transplant sărbătoresc împreună cu familiile lor, cu specialiştii din domeniul transplantului, alături de reprezentanţii mass-media și de personalități ale societății civile, noua viaţă dobândită odată cu transplantul.

Programul evenimentului „Ziua Naţională a Transplantului”
Festivităţile se vor desfăşura în data de 15 aprilie 2022, Hotel Crowne Plaza Bucureşti, Bdul Poligrafiei nr. 1, începând cu ora 10.00.
Programul manifestării este următorul:

• Ora 10.00 – 10.30 Primire invitaţi
• Ora 10.30 – 11.30 Conferința de presă
• Ora 11.30 – 12.00 Deschiderea lucrărilor – Mesaj transmis de către Ministrul Sănătății
• Ora 12.00 – 14.30 Lucrări în plen (discursuri ale invitaţilor)
  Moderator: Dr. Crina Ştefănescu – Asociaţia LIVERTRANS
  Speakeri: Prof. Dr. Irinel Popescu – Director Program Transplant Hepatic Institutul Clinic Fundeni, Membru Consiliu Ştiinţific al ANT; Prof. Dr. Viorel Jinga – Rector UMF „Carol Davila” Bucureşti; Prof. Dr. Cătălin Bălescu – Rector Universitatea de Arte Bucureşti; Prof. Dr. Daniel Coriu – Preşedinte Colegiul Medicilor România; Conf. Dr. Marian Burcea – Şef Program Transplant Cornee Spitalul Clinic de Urgenţe Oftalmologice Bucureşti; Prof. Dr. Ioana Grinţescu – Membru Consiliu Ştiinţific al ANT, KDP naţional; Prof. Dr. Horaţiu Suciu – Şef Program Transplant Cord IUBCvT Tg Mureş, Preşedinte Consiliu Ştiinţific al ANT; Prof. Dr. Horaţiu Moldovan – Şef Program Transplant Cord Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti; Prof. Dr. Vladislav Braşoveanu – Membru Consiliu Ştiinţific al ANT, Centrul Transplant Hepatic I.C. Fundeni, Prof. Dr. Cristian Lupaşcu – Şef Program Transplant Hepatic SCJU “Sf. Spiridon” Iaşi, Membru Consiliu Ştiinţific al ANT; Dr. Dragoş Zamfirescu – Clinica de Chirurgie Plastică şi Reconstructivă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti; Dr. Radu Zamfir – Director Executiv ANT
• Ora 14.30 Marș pentru sănătate
• Ora 14.30 – 15.30 Cocktail

Bazele unui program modern de transplant în România au fost puse începând cu anul 1992, cu mari eforturi din partea unui grup restrâns de specialişti, astfel încât în anul 1997 vorbim de prima prelevare de multiorgan de la un donator decedat, iar în anul 2004 se înfiinţează Agenţia Naţională de Transplant. De atunci şi până acum, transplantul a devenit o metodă terapeutică consolidată în România și au fost salvați mii de pacienţi prin transplant de organe (mai mult de 1.000 de români au fost salvaţi doar prin transplant de ficat), iar şi mai mulţi s-au putut bucura de o viaţă normală în urma intervenţiilor de transplant de ţesuturi.

Fiecare etapă a sistemului de transplant, de la donare la transplant, este una deosebit de complexă şi sensibilă, desfăşurată permanent contracronometru şi cu o precizie aproape matematică. Activitatea de transplant depinde de numărul de donatori, un număr crescut de donatori atragând după sine salvarea a cât mai multor pacienţi prin transplant de organe. Este punctul nevralgic al oricărui program de transplant oriunde în lume. Din această cauză este o luptă constantă pentru creșterea numărului de donatori, una continuă, pe care o duc toți cei implicați în transplant. La sfârșitul anilor ’90, România era o pată albă pe harta transplantului european, dar, de atunci, lucrurile s-au schimbat. Începând cu anul 2005, numărul de donatori a continuat să crească în fiecare an, pornind de la un număr de 11 donatori în 2005 şi atingând un nivel considerat normal pentru o ţară ca România în anii 2013 şi 2014 (când au fost înregistraţi 132, respectiv 138 de donatori/an), fapt care a dus şi la necesitatea deschiderii de noi centre de transplant. La această reușită este indiscutabilă contribuţia mass-mediei, prin popularizarea şi conştientizarea gestului altruist de donare.

După anul 2016 a urmat o perioadă mai dificilă, care a dus la scăderea numărului de donatori şi, implicit, a intervenţiilor de transplant. De menţionat faptul că, în anii 2017 şi 2018, au fost doar 65 de donatori reali. Începând cu martie 2019, activitatea ANT s-a dezvoltat într-un ritm constant şi permanent, atingând la sfârşitul anului un număr de 85 donatori reali.
Din păcate, totalitatea dificultăților și restricţiilor determinate de pandemie şi-a pus amprenta şi asupra activităţii de transplant începând cu aprilie 2020. Ca o comparaţie, dacă în primele 3 luni ale anului 2020 au fost înregistraţi 29 de donatori reali, în aceeaşi perioadă a anului 2021 au fost doar 13. Astfel, la sfârșitul anului 2020 se înregistrau 66 de donatori reali, iar la sfârșitul anului 2021 vorbim doar de 47 de donatori reali.

Este de remarcat efortul deosebit al spitalelor şi personalului medical implicat în activitatea de donare şi transplant, care au contribuit la limitarea scăderii dramatice a activităţii de transplant, aşa cum s-a întâmplat în ţări cu mai multă experienţă în acest domeniu din Europa. O activitate semnificativă în toată perioada pandemiei pentru continuarea activității de donare fiind în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă Bucureşti, SCJU Oradea, Spitalul Clinic de Urgenţă “N.Oblu” Iaşi, SJU Baia Mare, SCJU Cluj Napoca, SCJU Tg. Mureş, SJU Arad.
Complexitatea situaţiilor create de criza COVID19 şi particularizarea lor în fiecare centru au dus la suspendarea temporară a activităţii în domeniul transplantului în anumite centre şi la continuarea activităţii în altele. De menţionat faptul că, la nivel naţional, au putut fi realizate toate procedurile de transplant specifice pe fiecare organ/ţesut în toată această perioadă.

Chiar dacă atât anul 2020, cât și anul 2021 au fost extrem de dificili pentru sistemul sanitar din întreaga lume, activitatea de transplant în România s-a desfăşurat fără întrerupere. A fost o perioadă plină de provocări care ne-a determinat să ne adaptăm și readaptăm permanent, să ne depășim limitele și să găsim resurse nebănuite, astfel încât salvarea celor pentru care transplantul reprezintă unica șansă la viață să nu se oprească. Începând cu acest an, în condițiile sfârșitului de pandemie, asistăm la o relansare a activității de donare și implicit o creștere a numărului de transplanturi realizate în România.

Astfel, de la începutul anului până la data de 12 aprilie s-au înregistrat 28 donatori reali (mai mult de jumătate din numărul total înregistrat anul trecut), iar activitatea de donare a fost reluată de spitale în care programul de transplant fusese aproape închis: SCJU Brașov – unde s-au realizat 4 prelevări de organe și țesuturi, SCJU Constanţa – cu 2 acţiuni de prelevare organe şi ţesuturi anul acesta, SJU Bacău, SJU Suceava, Sp. Mun. Moinești sau SJU Buzău.
De asemenea, este de apreciat efortul depus de centrele constante în activitatea de donare: Spitalul Clinic de Urgență București, SCJU Tg. Mureș, Spitalul Clinic de Urgență “Prof.Dr. N. Oblu” Iași, Spitalul Clinic Judeţean pentru Copii Cluj Napoca, SCJU Oradea sau SCJU Deva.

Strategia de dezvoltare a activităţii de transplant în România are ca primă direcţie creşterea numărului de donatori prin implicarea unui număr cât mai mare de unităţi sanitare în activitatea de identificare şi declarare a donatorilor aflaţi în moarte cerebrală, implementarea “culturii donatorului” şi funcţionarea optimă a Programului Naţional de Transplant în toate spitalele judeţene de urgenţă din ţară, precum şi încheierea de acorduri de coolaborare în domeniul schimbului de organe cu țările vecine și organizațiile europene de schimb de organe. În acest sens, în anul 2021 au fost semnate acordurile de colaborare în domeniul transplantului pulmonar cu Centrul Naţional de Transplant Italia și în domeniul schimbului de organe cu Agenția de Supervizare Medicală a Republicii Bulgaria. De asemenea, a fost parafată includerea ANT în platforma europeană de schimb de organe, FOEDUS. De la încheierea acordului de schimb de organe cu Rep. Bulgaria, în iunie 2021, au fost realizate un număr de 6 acţiuni de coordonare în urma cărora au fost importate 10 grefe renale (2 grefe renale nu s-au transplantat), 3 grefe hepatice şi o grefă cardiacă.

Toate aceste demersuri au contribuit ca anul acesta, în România să se realizeze:

• 23 transplanturi hepatice, din care 1 cu donator în viață. 2 români au fost salvați la Centrul de Transplant IC Fundeni cu organe provenite de la donatori bulgari
• 71 transplanturi renale, din care 16 cu donator în viață . 4 transplanturi au fost realizate cu grefe renale provenite de la donatori bulgari.
• 2 transplanturi de cord, din care unul realizat în urma prelevării grefei de la un donator bulgar, la Spitalul “Dr Stefan Chekezov” Veliko Tarnovo, Bulgaria
• 2 transplanturi de plămân
• 32 transplanturi cornee
• de la 5 donatori decedaţi au fost prelevate ţesuturi ostetendinoase.

Comparativ, anul trecut s-au realizat:

• 42 transplanturi hepatice cu donator decedat şi 11 de la donator în viaţă
• 88 transplanturi renale cu donator decedat şi 65 de la donator în viaţă
• 3 transplanturi cardiace
• 1 transplant pulmonar
• 44 de transplanturi de cornee
• de la 8 donatori decedaţi au fost prelevate ţesuturi osteotendinoase şi s-au realizat 85 proceduri transplant ţesuturi osoase.

Este de remarcat reluarea programului de transplant cord la Spitalul Clinic de Urgență București, condus de Prof.Dr. Horațiu Moldovan, unde, cu sprijinul Prof.Dr. Horațiu Suciu – șeful centrului de transplant cord al IUBCvT Tg Mureș, s-au realizat cu succes anul acesta 2 transplanturi de cord.

Cifrele din ultima perioadă ne dau speranță pentru viitor, dar încă sunt mult inferioare cifrelor din alte țări europene și nu acoperă necesarul de transplant din România. De aceea, folosim orice prilej de a promova această metodă terapeutică de înaltă performanță care este transplantul, dintr-un motiv foarte important: donarea de organe în România depinde foate mult de felul în care sunt percepute transplantul și rezultatele lui de către populație. Având în vedere specificul activităţii de transplant şi rolul important pe care îl are înţelegerea gestului altruist de donare, precum şi necesitatea informării corecte şi reale asupra activităţii de transplant în rândul populaţiei, au fost începute mai multe campanii de promovare pentru care spijinul mass media este indispensabil. Una dintre ele se desfășoară în parteneriat cu UMF “Carol Davila” și Universitatea de Arte București, prin realizarea unor expoziții ce cuprind lucrări (spoturi, afișe, panouri, prezentări) ale studenților Facultății de Arte Plastice pentru promovarea donării și transplantului de organe și țesuturi. O primă expoziție s-a realizat cu ocazia deschiderii anului universitar la UMF “Carol Davila” Bucureşti. În cadrul evenimentului “Ziua Națională a Transplantului” vor fi expuse o parte din lucrările realizate de studenții UnArte București.

Împreună cu Ministerul Sănătății căutăm permanent soluții pentru îmbunătățirea activității de transplant în România și atingerea obiectivelor din strategia națională de sănătate: dezvoltarea programului de transplant pediatric și a transplantului pulmonar, precum și demararea unor altor programe de donare (donator fără activitate cardiacă) și transplant (transplant încrucișat, transplant intenstin subțire, uter sau mână), precum și pregătirea și formarea generațiilor viitoare de specialiști în transplant. De asemenea, avem ca obiectiv extinderea acordurilor încheiate în domeniul transplantului (o colaborare între IUBCvT Tg Mureș și Ag. de Supervizare a Rep. Bulgaria în domeniul transplantului de cord), precum și în realizarea unor schimburi de experiență și stagii de pregătire profesională. Înfiinţarea unor bănci de multiţesut, cât şi unele modificări legislative care să permită extinderea activităţii de transplant tisular (cornee, membrană amniotică), reprezintă una din prioritățile noastre. Având în vedere caracterul de urgenţă şi timpul limitat avut la dispoziţie de către echipele medicale (din punct de vedere al menţinerii donatorului aflat în moarte cerebrală până la momentul prelevării organelor şi/sau ţesuturilor, precum şi din punct de vedere al timpului de ischemie rece maxim specific fiecărui organ în parte), precum și ținând cont de includerea noastră în platforma europeană de schimb de organe FOEDUS, pentru ca activitatea de transplant să fie realizată cu succes, în condiţii de siguranţă şi în cel mai scurt timp posibil, sunt căutate soluţii pentru ca activitatea de transplant să beneficieze de servicii de transport aerian dedicate.
Prin proiectele actuale derulate de Ministerul Sănătății (proiect SIPOCA 696 ”Îmbunătățirea procesului de reglementare în domeniul transplantului”), precum și ținând cont de faptul că activitatea de transplant reprezintă una din prioritățile în sănătate stabilite în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă și având sprijinul Ministerului Sănătății, suntem optimiști că ne vom putea îndeplini misiunea noastră principală: salvarea celor pentru care transplantul reprezintă singura șansă la o viață normală.

Mulţumim tuturor celor care au înţeles că transplantul este o chirurgie de înaltă performanţă, care salveză vieţi.

Ca întotdeauna, gândurile noastre de mulţumire şi recunoştinţă se îndreaptă către familiile donatorilor care au găsit puterea de a dărui viaţă, dincolo de durerea lor.

Bucureşti, 13 aprilie 2022

Acad. Prof. Dr. Irinel Popescu, Omul care redă vieți | Oameni și păreri
Într-o ediție de colecție îl avem invitat pe medicul supranumit “părintele transplantului hepatic”, acad. prof. dr. Irinel Popescu, cu care vom dialoga despre idealurile și problemele medicinei moderne, vom radiografia relația medic – pacient – boală. Vom vorbi despre repere medicale și ne va dezvălui care sunt ultimele descoperiri în materie hepatică.
Prezintă Laura Manciu.
Întreaga emisiune o puteți viziona și pe YouTube

Asociația Transplantaților de ficat din România este una din expresiile vii ale excelenței în medicină. Este o excelență care s-a construit în timp, de peste două decenii. Transplantul nu este despre cifre sau despre câți suferă, ci despre destine care așteaptă să fie salvate.

Cine a fost încercat de boală poate să intuiască lupta teribilă pe care suferinzii, în cazul nostru cei cu ciroză hepatică, ori cancer hepatic sau alte boli terminale ale ficatului, o dau zi de zi.

Drumul pentru excelență se construiește greu, cu destine dedicate, cu viață dăruită celorlalți. Pentru a ajunge medic independent de transplant, după declarația unui astfel de specialist, îți trebuie cel puțin 15 ani de practică medicală, asta dacă ai vocație! Cine dintre noi are puterea să munceasca cel puțin15 ani pentru un vis?

Excelența românească în materie de transplant hepatic s-a construit prin munca asiduă. Transplantul nu este povestea unui om, este povestea unei echipe. Acad. Prof. Dr Irinel Popescu a construit școala românească de transplant hepatic, școală recunoscută la nivel internațional. Specialiștii formați în Clinica de Transplant Hepatic de la Spitalul Fundeni salvează vieți în multe spitale de top din lume. Profesorul Irinel Popescu este cel care contribuit substanțial, personal și prin discipolii săi, la fondarea scolii de transplant hepatic din Republica Moldova; a reușit să-i unească pe profesioniștii din chirurgia transplantului hepatic din spațiul românesc.

Drumul a fost lung și au fost realizate aproape 1000 de operații de transplant hepatic în România din 2000-2021. Cele mai multe au fost realizate în perioada 2013-2014. Lumea întreagă vorbea despre miracolul românesc, despre creșterea extraordinară a numărului de donatori de organe din România. Știrile despre miracolul din societatea românescă au făcut ocolul lumii. Era momentul de recunoaștere internațională a școlii românești de transplant.

Dar când excelența a fost recunoscută au apărut scandalurile de presă, acuzații care s-a dovedit ulterior nefondate.

Oare ce s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi păstrat ritmul donărilor de organe din 2013? Astăzi, aproape 400 de pacienți cu afecțiuni grave ale ficatului ar trăi. Dacă luăm în considerare faptul că prelevările de la un donator în moarte cerebrală salvează 5 vieți, numărul oamenilor salvați ar fi putut fi chiar mult mai mare. Dacă am mai adăuga și familiile pacienților care primesc șansa de refacere a vieții prin transplant, numărul beneficiarilor ar fi fost și mai mare. Oare cei care au instrumentat acele scandaluri au conștientizat masacrul făcut?

Lucrurile din domeniul transplantului hepatic păreau că au revenit la normal; avem un sistem predictibil de alocarea a organelor, avem o instituție a transplantului care funcționează.

În ultimile luni Așociația Transplantaților de ficat din România a transmis o scrisoare către ESOT în care spijineam eforturile profesionistilor din domeniul transplantului de organe ca viitorul congres din anul 2025 să se desfășoare în România.

O reafirmare a valorii școlii de transplant din România trebuia din nou împiedicată. Unii și-au amintit de „Voi bate Păstorul şi oile turmei vor fi risipite.” (Matei 26 : 31).

O nouă campanie de denigrare a profesorului Irinel Popescu a început zilele acestea cu tot arsenalul propagandistic: scurgeri de informații din dosare prefabricate, murdărirea numelui lui de către tot felul de nulități.

Dacă cei care recurg la asemenea metode ar avea părinții sau copiii internați în spital așteptând nerăbdători un transplant de ficat, credeți că s-ar mai preta la astfel de înscenări pentru calomnierea chirurgului? Suntem convinsi că ar încerca să înțeleagă fenomenele și procesele medicale și s-ar pune în slujba lor pentru a ajuta la salvarea vieților și nu pentru distrugerea lor.

Dacă oameni obișnuiți au fost condamnați pentru zădărnicirea combaterii pandemiei doar pentru că nu au purtat masca pe stradă sau pentru că și-au exprimat îndoiala privind eficacitatea măsurilor guvernamentale, atunci cei care instrumentează atât de neprofesionist acest caz trebuie condamnați pentru zădărnicirea salvării vieților celor din spitale, căci acțiunea lor are ca efecte clare, incontestabile, moartea pacienților care puteau fi salvați dacă medicul ar fi lăsat să-și facă datoria și nu hărțuit, pus să dea declarații peste declarații și înlăturat de lângă patul bolnavilor și din secția de chirurgie. Vor răspunde când se va dovedi că totul a fost o înscenare și medicul va fi achitat? Sau pentru crimele generate de acțiunea lor care îi alungă pe ceilalți medici din România, îngroziți de acest linșaj al celui mai mare specialist in chirurgia ficatului pe care l-a dat România până acum? Modul în care este instrumentat acest caz în presă (inacceptabil în orice țară civilizată) reduce speranțele că sistemul sanitar românesc poate fi redresat, căci diabolizarea publică a profesorului Irinel Popescu este un atac grav la una din puținele oaze de excelență medicală.

Scandalul din 2015 a lăsat în urmă peste 500 de morți ce ar fi putut fi salvați . Dupa acest scandal cati pacienti de pe listele de asteptare se vor pierde?

Anexa

Tabelul nr. 1 Numărul de transplanturi hepatice în perioada 2010-2020

Anul	Nr transplanturi
2010	51
2011	65
2012	75
2013	122
2014	122
2015	87
2016	86
2017	54
2018	39
2019	68
2020	51

Consiliul Director –LIVERTRANS
10.12.2021