Asociația Transplantaților de Ficat din România
Category: Uncategorized (Page 2 of 4)
Scrisoare de multumire si recunostinta, D-lui Prof.dr.IRINEL POPESCU
LIVERTRANS – Asociatia Transplanților de Ficat din România vă datorează existența și, ca în fiecare an, sărbătorim ziua de 22 aprilie drept simbol al renașterii noastre.
Odată cu primul transplant hepatic realizat ne-ați transformat pe noi, pacienții grav bolnavi, prin grație divină, cu generozitatea familiilor donatoare, în miracole medicale.
Dar miracolele de azi au un trecut ale cărui constante au fost disperarea, suferința, lupta câncenă cu boala și credința.
Cu acest trecut in minte, am parcurs împreună un drum, deseori dificil, dar întotdeauna cu speranță, încredere și sprijin reciproc, necondiționat.
Vă suntem recunoscători pentru susținerea din toți acești ani în care am devenit o forță care militează pentru viitorul pacienților aflați pe listele de așteptare ale unui organ.
La ceas aniversar, ne rugăm lui Dumnezeu să vă binecuvânteze zilele cu sănătate deplină și putere, pentru a face în continuare minuni.
La această vîrstă a împlinirilor suntem fericiți să vă avem în mijlocul nostru, simbol al învingătorului, deschizător de drumuri, ce a revoluționat medicina din tara noastra.
Să ne trăiți, DOMNULE PROFESOR !
Cu mult drag și cel mai profund respect,
Dr. Stefănescu Crina -Președinte LIVERTRANS
Domnule Irinel Popescu,
Tanasescu Ana Margareta va urează la mulți ani, sănătate, împliniri și succes in activitatea dumneavoastră!
Vreau sa va multumesc din tot sufletul ca datorită dumneavoastră acum 12 ani mi-ați dat ocazia sa încep o viața noua!
Sa fiți binecuvântat și un an nou fericit și plin de realizari!
Tanasescu Ana
Cineva spunea, că un minut de recunoștință sinceră, poate șterge dezamăgirile de-o viață.
Ce poate fi mai frumos decât să fii prezent în sufletul sau gândurile cuiva….
Domnule Profesor sunt convinsă că aveți acest privilegiu, nu doar azi, la ceas aniversar. ❤????????
Cuvintele sunt puține, sentimentele…intense, pentru a rostii un mare MULȚUMESC, Omului trimis de Dumnezeu, aici printre noi!
O spun cu toată inima!❤
Suntem mulți și frumoși toți, noi cei în care pâlpâie lumina, Darului Suprem.
Întelepciunea, grija, bunătatea, Dvs este prețioasă, pentru fiecare dintre noi.
Niciodată, nu vom uita, dăruirea cu care vă puneti în valoare cunoștințele și generozitatea, dăruind speranță, lumină și putere să trecem peste momente dureroase.
Îmbrăcând zilnic
haina înțelepciunii, empatiei, umanității speranței…atrageti în jur, o lume mai bună și mai strălucitoare.
Dumneavoastră, ați creat-o, radiind lumină.
Acum, strălucim și noi, întâmpinând fiecare dimineață cu un zâmbet, primind fiecare zi ca pe un alt cadou special.❤
Dragă domnule Profesor, sunteți cu desăvârșire, o minune în viața noastră, a celor care vă cunosc!
Doresc ca frumos să vă rămână sufletul, și senină viața ????????❤
În fiecare dimineață, să vă treziți cu gândul Ia:
— Uite ce am creat,
— Uite-i cum strălucesc,
— Uite-i cum se bucură,
— Uite-i cum mă iubesc…
Ce poate fi mai frumos pentru un medic, decât, RESPECTUL ADMIRATIA, și PREȚUIREA noastră, a celor care disperați, undeva, cândva, pe patul unui spital devenit “acasă”, ne-am agățat de Viată!
Vă multumim pentru bunatatea nesfârșită și atitudinea caldă.
Promit să port viața întreagă, haina respectului, și recunoștinței nelimitate, zâmbind Cerului, noii mele vieti și gândului că ați creat pentru noi, o echipă întreagă de Oameni, care dăruiesc și pun în practică tot ceea ce cu răbdare și generozitate, i-ați învățat!Cu deosebit
respect,
Monica Szolosi!
70 de ani – ce jubileu splendid și minunat! În spatele Dstra,stau atâtea victorii, lacrimi, griji, emoții, frici, iar azi va dorim să fiti mândru de ele!
Va dorim sănătatea să va fie tot mai puternică, starea de bine mereu să fie prezentă iar zâmbetul să nu lipsească niciodată de pe chip.
Fie ca această vârstă să strălucească cu fericire adevărată, experiență, iubire, prietenie, înțelegere și succes. Iar înainte să va atragă înălțimi și mai minunate de 80, 90 și 100 de ani. Vă dorim cu respect „La Mulţi Ani!” însoțite de fericire, prosperitate şi cele mai sincere urări de bine. Vă dorim linişte sufletească, oameni dragi în preajmă și cât mai multe realizări frumoase în continuare.
Veaceslav Dicusar
LA MULȚI ANI sănătoși și fericiți, domnule Profesor Doctor IRINEL POPESCU!
Să vă bucurați de viață și de toată ” Făurirea” dumneavoastră pentru oameni!
Ați salvat vieți, ați construit, ați format oameni, echipe care duc mai departe performanța, faceți România mândră.
MULȚUMESC este un cuvânt nobil, insă atunci când cuprinde recunostința, bucuria, viața insăși, acesta devine un cuvânt sfânt.
MULȚUMESC, domnule Profesor Doctor IRINEL POPESCU!
Maria Găgean – București
Cuvintele sunt de prisos…. faptele vorbesc.
Multă sănătate și viață lungă întregului colectiv de îngeri de la chirurgie -transplant hepatic coordonat de domnul profesor doctor Irinel Popescu.
La mulți ani !!!
Mihaila Catalin
Am beneficiat de talentul si harul unui medic deosebit, un adevarat profesionist! Dar, cum nu poti fi un medic de succes fara a fi si un om valoros, ma inclin in fata Omului Irinel Popescu, ajuns astazi la nobila varsta de 70 de ani.
Anii pe care ii aveti, precum si cei ce vor urma, sa fie un dar de la Dumnezeu pentru calitatile Dvs. , calitati pe care le-ati pus in slujba a mii si mii de pacienti.Va sunt profund recunoscatoare pentru sansa pe care mi-ati dat-o de a-mi vedea nepotii mari si poate, cu voia lui Dumnezeu, voi avea si sansa de a fi mult timp in amintirea celor care ma vor cunoaste si isi vor aminti de mine ca ,,strabunica Nina”.
Cu deosebita recunostinta,
Gherghina DaeanuDin 2009 cu o noua poveste de viata, poveste din care primul capitol are titlul ,,Irinel Popescu – profesorul, doctorul – dar mai presus de tot si toate, Omul.”
La multi si binecuvantati ani!
Domnul profesor dr. Irinel Popescu pt.noi transplantatii inseamna viata, speranta, lumina sfinta si multa multa bucurie in familile noastre. Cuvintele si multumirile sunt atit de neinsemnate vizavi de minunile pe care le faceti in aceasta lume. Binecuvintati sa fiti atit dumneavoastra cit si cei dragi. La multi ani! Cu multa recunostinta si emotie Bivolaru Elvira -Elena , Tg jiu ,transplant 2013.
Vreau sa multumesc pe aceasta cale domnului Profesor Doctor Irinel Popescu, ii doresc tot binele din lume, dansul care mi-au acordat asistenta pe timpul spitalizarii, pentru tot ce au facut pentru mine. Ii doresc multa sanatate si putere de munca ca sa poata opera cu succes si alti pacienti. Modul in care am fost primit, consultat, si operat ,treansplant de ficat, raspunsurile primite la intrebarile ridicate de mine, mi-au dat speranta ca am gasit aici un loc ideal pentru sanatatea mea,Felul in care mi-au vorbit si explicat, mi-a dat incredere reusitei operatiei. Faptul ca operatia mi-a reusit m-a determinat sa cred si sa am convingerea ca Profesor Doctorul Irinel Popescu, este un un foarte bun profesionist chirurg, un om de mare valoare si viitor, un mare noroc pentru Romania si omenire
Multumesc din suflet si din inima , Prof. dr. Irinel Popescu , pentru tot ceea ce a realizat in acest spital, Fundeni dand dovada de clare si reale capacitati intelectuale si profesionale
Va multumesc inca o data si va sunt profund recunoscator pentru mine ,si pentru tuturor pacientilor transplantati de ficat , pentru toate aceste fapte medicale! Multa sanatate si bucurii ,La multi si indelungati ani ,alaturi de cei dragi
Respect, si RecunostintaGabriel Dan Mihail Buzau
DOMNULUI PROFESOR IRINEL POPESCU , CU DRAGOSTE !
Ma simt onorat, ca la aniversarea zilei d-vstra de nastere , sa fac de la inceput , o sincera marturisire . Desi va stiu din perioada de elev eminent al prestigiosului Colegiu ,, Fratii Buzesti ” din Craiova , de la sfarsitul anilor ”70, (eu fiind elev la Colegiul ,, Nicolae Balcescu ”) , pot sa spun ca prima data m-am adresat direct d-vstra , abia dupa 25 de ani , la o intalnire cu oamenii de afaceri din jud. Dolj , unde am participat si eu. Intrarea d-vstra in spatiul meu afectiv , s-a realizat atunci , prin suprapunerea imaginii d-vstra de ,, elev de nota zece pe linie” in anii de liceu , peste principiile performantei individuale si meritrocratiei pe care le sustineati la acea adunare. Inspirat de aceasta discutie , in acel an am sustinut examenul de admitere la doctorat , convins fiind , asa cum ati si afirmat , ca numai prin constructia unui fundament stiintific , prin recunoasteri oficiale si rezultate concrete , un intelectual roman – fie el si inginer – poate contribui la imbunatatirea mediului social si economic al tarii . Cu acesta ocazie , ne-ati inmanat fiecaruia , cate un calendar cu poza d-vstra , (cred ca va aflati intr-o perioada de campanie electorala ) , pe care l-am asezat pe biroul mezinei mele , Luisa , care se pregatea sa inceapa clasa I-a , spunandu-i ca personajul din poza va trebui sa devina ,, MODELUL EI IN VIATA ” .
Anii au trecut , drumurile noastre fiind diferite , nu s-au mai intersectat.
Vremurile erau din ce in ce mai tulburi , inceputul mileniului trei , aducandu-ma intr-o situatie de disperare : am aflat , ca hepatita de care sufeream din clasa a IV-a , se transformase intr-o ciroza cu evolutie fulminanta . Au urmat luni si ani grei … Viata mea se apropia cu repeziciune de un sfarsit sigur !
Si a venit ZIUA RENASTERII MELE : 20 februarie 2002 ! Ajuns la Fundeni in urma unui apel telefonic , au urmat protocoalele de analize , selectie a candidatului pentru transplant , in urma carora , D-l prof. dr. Dan Tulbure mi-a spus : ,, d-vstra sunteti alesul . Pregatiti -va pentru operatie , caci eu voi sta la capul d-vstra !” Eram terminat !
Nu pot uita insa drumul spre Blocul operator , cand intalnindu-ma cu d-vstra mi-ati spus: ,, Curaj d-le Catrinoiu ! Totul va fi bine ! ” Atunci , undeva deasupra mea , cred ca L-am vazut pe Dumnezeu zambind !
Recuperarea post-operatorie a fost fara probleme . Minunata D-vstra ECHIPA de medici ,asistente si infirmiere si-au facut datoria nu numai intr-un mod profesionist ci in aceasi masura dand dovada de multa empatie , efort sustinut, atentie si grija deosebite! D-na dr Doina Hrehoret , pe atunci cred rezidenta, a fost minunata ! Dupa cinci saptamani eram din nou la serviciu , un serviciu greu , incarcat de stres . Eu eram fericit in aceasta noua viata , eram de nerecunoscut ! Familia mea era din nou fericita . Prietenii apropiati , rudele si cunoscutii se minunau cand ascultau intamplarile care ma marcasera si puteau din nou sa vorbeasca cu un om sanatos .
Sunt convins , Domnule Profesor , ca astfel de istorioare le-ati auzit de sute poate de mii de ori ! Fiecare dintre pacientii D-vstra pe care i-ati salvat , au cate una . Dar povestirea mea inca nu s-a terminat ! Cu permisiunea D-vstra , doresc sa va spun si care au fost schimbarile survenite in viata mea , dupa ce v-am cunoscut .
In primul rand MI-ATI SALVAT VIATA ! Prin eforturile D-vstra si ale echipei de transplant , in acele 11 ore cat a durat operatia , ati reusit sa eliminati ,, zidul mortii ”din calea scurgerii timpului vietii mele , eliberandu-l SA CONTINUE , in urma interventiei D-vstra! Mi-ati dat posibilitatea sa ma bucur din nou pe deplin de noua viata , o viata aproape normala , fericita si cu impliniri . Deja anul acesta fac 21 DE ANI de la transplant !
In al doilea rand MI-ATI DAT POSIBILITATEA SA IMI CRESC CELE DOUA FETITE , SA LE SUSTIN IN PREGATIREA LOR PROFESIONALA , SA IMI VAD SI PE CELE DOUA NEPOTELE , azi una de 18 ani si cealalta de 6 ani !
In al treilea rand , M-ATI INSPIRAT IN PREGATIREA SI CONDUITA MEA PROFESIONALA , reusind sa obtin titlul de DOCTOR AL UNIVERSITATII ,, TRANSILVANIA” DIN BRASOV in domeniul Ingineriei Transporturilor , transmitandu-le la randul meu studentilor de la Fac. Mecanica a Universitatii din Craiova, unde am predat doua cursuri de an terminal , principiile si exigentele cu care ,, m-ati indoctrinat ” la intalnirea din anii ’96 !
In al patrulea rand si poate nu in ultimul rand ,as dori sa va spun , ca pe cele doua fiice ale mele ,, le-am dirijat ”, poate intr-un mod egoist , sa urmeze cariere in domeniul sanatatii , ca un TRIBUT, pe care m-am simtit dator sa-l platesc . Astfel , fiica cea mare , Andra , a devenit farmacista , perfectionandu-se continuu in acest domeniu . Cealalta fiica , Luisa , (careia toti i-am zis ,, Irinel ” pentru ca pana pe la liceu cine o intreba ce vrea sa se faca cand o sa fie mare , ea raspundea fara sa clipeasca cu poza D-vstra in fata , ,,Vreau sa ma fac doctor ca Irinel Popescu ”) a devenit la numai 31 de ani , As. univ. dr. psihiatru la Universitatea de Medicina din Reims , Franta .
TOATE REALIZARILE NOASTRE BUNE , DE DUPA ANUL DE TRANSPLANT 2002 , VI LE DATORAM CU DRAGOSTE SI RECUNOSTINTA , DUMNEAVOASTRA , DOMNULE PROFESOR IRINEL POPESCU !
LA ANIVERSAREA A 70 DE ANI DE VIATA , SI A 46 DE ANI DE LUPTA NEINTRERUPTA PENTRU SALVAREA A MII DE OAMENI , INTREAGA NOASTRA FAMILIE , VA DORESTE SANATATE , BUCURII SI NOI REALIZARI !
LA MULTI ANI BINECUVANTATI DE DUMNEZEU, CU SANATATE SI FERICIRE!
Ionel Catrinoiu
Stau si gandesc retrospectiv si imi dau seama de faptul ca sunt un om tare norocos care, la un moment de rascruce al vietii mele, am avut sansa sa fie contemporan cu un Mare om, Mare doctor cu har de la Dumnezeu, cu mult talent, cu o sete de cunoastere si o putere de munca titanica, care a reusit „sa mute muntii” si in acest „colt de lume” si sa faca posibil actul medical atat de complex numit TRANSPLANT HEPATIC.
DA, este vorba despre Marele profesor doctor Irinel Popescu, numit si parintele transplantului hepatic in Romania, caruia indraznesc sa-i atribui si titlul de parinte al nostru, al tuturor tranplantatilor hepatici din aceasta tara.
Acestui Super Erou, caruia ii datorez cea de-a doua viata, doresc sa-i urez un mare LA MULTI ANI plini de tot ce e mai bun si frumos, multa sanatate si putere sa poata realiza toate rezolutiile pe care si le-a propus si visat alaturi de toti oamenii dragi domniei sale.
Cu deosebit respect si consideratie,
Elena (Alina) TIBULIAC
Transplantat pe 07.07.2017
LA MULTI ANI SANATOSI, VA DORESC, DIN SUFLET
Cu ocazia asta fericita, vreau doar sa va împărtășesc ca recunostinta fata de Dumneavoastra nu poate fi zugrăvită în cuvinte. În cuvinte pe care le cunosc și le pot exprima. Recunostinta mea vorbeste în cuvintele inimii mele și știu ca le auziți.
Mi-ați redat un sfert de secol de viață atunci când incheiasem socotelile cu lumea asta. Cei mai frumoși ani, după cei ai copilăriei. Cei mai frumoși ani pentru ca am îinvatat să pretuiesc cu adevărat Viata, Și s-o trăiesc simplu, în dragoste și mai aproape de Dumnezeu. Iar, asta vi se datorează total.
Gheorghe Penea
La mulți ani binecuvântați domnule Profesor Doctor Irinel Popescu!
Sunt fericit că am această primă ocazie să vă felicit și totodată să-mi exprim profunda recunoștință pentru șansa la viață, pe care am primit-o. Datorită profesionalismului dumneavoastră și a dedicației pentru medicina mă număr și eu printre pacienții care au fost îngrijiți exemplar de către echipa dumneavoastră de medici, asistente și întreg personalul secției de Transplant Hepatic, pe care i-ați îndrumat exemplar și cărora le-ați împărtășit din vasta dumneavoastră experiență.
Implicarea intensă a dumneavoastră în promovarea acestui program care încurajează donarea de organe face posibilă salvarea multor vieți. Vă consider un om deosebit, cu mâini de aur trimis de Dumnezeu pe pământ să împartă noi șanse la viață deoarece sănătatea este cel mai de preț lucru în această viață.
La ceas aniversar vă doresc din toată inima, viață lungă cu sănătate, să fiți alături de cei dragi, de echipa dumneavoastră și de pacienți cât mai mulți ani de acum înainte.
Cu deosebit respect pentru dăruirea și devotamentul dumneavoastră față de pacienții cărora le readuceți speranța și lumina în suflete!
Antonescu Costică, 55 de ani, Brăila
P.S.: “La rădăcina bucuriei se află gratitudinea. Nu bucuria ne face recunoscători, ci recunoștința ne umple de bucurie.”
Mulțumesc din suflet!
D-le Profesor dr. Irinel Popescu
Cu prilejul aniversării a 70 de ani de viață, îngăduiți-mi să mă alătur, cu smerenie, tuturor acelora care vă felicită și să mă bucur că Dumnezeu v-a hărăzit destinul de a fi Salvator de viață. Ați intrat în istorie, iar viitorul v-a devedi că sunteți unul dintre cei mai mari medici ai lumii. Acelora care încă se întreabă ” Există sau nu Dumnezeu ? ” – eu le răspund – DA ! El vorbește și acționează prin gura și fapta unor aleși, așa cum este Domnia Voastră.
Ca beneficiar direct al existenței Dumneavoastră pe acest pământ, vă mulțumesc și mă rog la Dumnezeu pentru viața și sănătatea Domniei Voastre.
LA MULȚI ANI !
aprilie 2023
Danil Tulugea
pacient cu transplant hepatic – 2014
”…Și, de fiecare dată, Te-am rugat să vii în ajutorul nostru, ca să ne ușurezi suferința sau neputința,
Iar Tu, ca un Milostiv și iubitor de oameni ne-ai venit în ajutor prin medici…”(rugăciune pentru medici)Astăzi, este despre domnul prof. dr. Irinel Popescu, Omul prin care Dumnezeu și-a arătat puterea Sa vindecătoare și mi-a întins o mână salvatoare în cea mai grea încercare a vieții mele.
Așa cum fiecare dintre noi am fost binecuvântați încă de la naștere cu părinți trupești și părinți spirituali, noi, pacienții transplantați, nu este prea mult a ne considera ”copiii” Dumneavoastră, ”copii” renăscuți din plămada muncii, a profesionalismului și a devotamentului altruist față de cei aflați în suferință.
Pentru mine cât și pentru familia mea ați fost, sunteți și veți fi un OM desăvârșit (profesionist, blând, demn, onest și credincios) și o mână a lui Dumnezeu pentru că i-ați oferit șansa fiului meu Ștefan, de a se naște.
Oare poate exista o formă de respect și recunoștință mai mare ca rugăciunea, pentru cel care ți-a salvat viața, care i-a oferit șansa mamei tale la o viață nouă și care ți-a dăruit binecuvântarea și împlinirea de a fi mamă ? Cu siguranță, NU !
70 de ani- pentru unii mulți, pentru alții puțini, dar cu adevărat este o vârstă împlinită, demnă și binecuvântată !
Ce aș putea să Vă urez Dumneavoastră, Cel care V-ați dedicat redării sănătății aproapelui și care ați adus atâta fericire și împlinire, decât ca viața să Vă fie bucurie atât pământească cât și cerească, să petreceți cât mai multe momente minunate alături de familie, să aveți satisfacția încununării muncii, iar dragostea, respectul și recunoștința celor dragi să Vă învăluie și să Vă înalțe sufletul azi și mâine…mereu !
La mulți ani frumoși !- ca frumusețea fiecărui răsărit de soare pe care l-ați dăruit pacienților.
La mulți ani sănătoși !- asemeni vindecării pe care o aduceți în trupurile cele gârbovite de boală .
La mulți ani cu multe zâmbete !- asemeni zâmbetelor copiilor care au avut binecuvântarea de a se naște.
La mulți ani fericiți !- asemeni fericirii pe care ați adus-o în sufletele atâtor copii, părinți, soți și bunici.
La mulți ani binecuvântați !- asemeni binecuvântării pe care o reprezentați pentru pacienți, pentru medicina românească și internațională.
Cu deosebită prețuire,
Cojan Claudia- Piatra Neamț
Întotdeauna oamenii au căutat modele, repere, personalități care să-i ajute în viață. Iar această nevoie de modele crește în vremuri tulburi, când sunt promovate intensiv persoanele care au succes imediat, care par că totul se face simplu, fără efort, care spun că nu contează ceilalți, că e important să-ți fie ție bine, să nu împărtășești cu ceilalți experiența, cunoașterea și priceperea ta. Modelele acestea ale egoismului perfect, ale superficialismului gregar au ajuns să fie atât de numeroase în spațiul public, că se văd din ce în ce mai rar modelele de reușită cu relevanță, care fac dovada efortului intelectual făcut sistematic, ani îndelungați și ale generozității autentice față de semeni. Există totuși oameni care sunt preocupați de îngrijirea celor aflați în dificultate, de salvarea vieților aflate în pericol, care au bucuria de a dărui celorlalți priceperea, energia pozitivă, timpul și o parte din ființa lor. Care dau nu doar din ce au, ci care se dăruiesc pe sine sau, cum spunea un mare teolog, care fac trecerea de la a da din ce ai la a da din ceea ce ești, din profunzimea ființei tale. Eu – ca foarte mulți transplantați de ficat – am primit în dar nu doar o nouă viață, ci și ceva din ceea ce este Profesorul Irinel Popescu: un suflet altruist și un profesionist de excepție, care a trudit o viață pentru idealul nobil de a salva alte vieți. Ca sociolog am întâlnit mulți experți în diverse domenii și știu că un profesionist se formează după mai bine de zece mii de ore de muncă intensivă. Dar când am văzut devotamentul și râvna fără sfârșit a Profesorului Irinel Popescu am înțeles că el a trecut de mult de această limită și a primit în plus doar ceea ce Domnul poate da: harul. De harul Profesorului pot depune mărturie discipolii lui, lumea medicală și pacienții pe care i-a îngrijit. Eu pot spune că l-am văzut lăsându-și familia în casă, prietenii la o întâlnire, colegii la un simpozion, alergând spre spital la primul telefon, ca să salveze viața unui necunoscut. Cred că într-o logică divină toți cei salvați nu mai sunt străini salvatorului și o mulțime de necunoscuți îi aduc un omagiu și recunoștință Profesorului Irinel Popescu la acest ceas aniversar. Pentru că urma lăsată de el în viețile lor este atât de profundă, atât de totală, încât existența lor se poate defini concis: înainte și după întâlnirea cu Profesorul Irinel Popescu. Pomenindu-l mereu în rugăciunile lor ei imploră divinitatea să nu oprească harul, pentru a se bucura și alții de el.
Marin Burcea, renăscut la 19 februarie 2013
La multi ani, domnule profesor!
Va doresc multa sanatate si bucurii!
Cu respect,
Ion Badea
Scrisoare de multumire si recunostinta, D-lui Prof.dr.IRINEL POPESCU
LIVERTRANS – Asociatia Transplanților de Ficat din România vă datorează existența și, ca în fiecare an, sărbătorim ziua de 22 aprilie drept simbol al renașterii noastre.
Odată cu primul transplant hepatic realizat ne-ați transformat pe noi, pacienții grav bolnavi, prin grație divină, cu generozitatea familiilor donatoare, în miracole medicale.
Dar miracolele de azi au un trecut ale cărui constante au fost disperarea, suferința, lupta câncenă cu boala și credința.
Cu acest trecut in minte, am parcurs împreună un drum, deseori dificil, dar întotdeauna cu speranță, încredere și sprijin reciproc, necondiționat.
Vă suntem recunoscători pentru susținerea din toți acești ani în care am devenit o forță care militează pentru viitorul pacienților aflați pe listele de așteptare ale unui organ.
La ceas aniversar, ne rugăm lui Dumnezeu să vă binecuvânteze zilele cu sănătate deplină și putere, pentru a face în continuare minuni.
La această vîrstă a împlinirilor suntem fericiți să vă avem în mijlocul nostru, simbol al învingătorului, deschizător de drumuri, ce a revoluționat medicina din tara noastra.
Să ne trăiți, DOMNULE PROFESOR !
Cu mult drag și cel mai profund respect,
Dr. Stefănescu Crina -Președinte LIVERTRANS
MULTUMESC !!!
–AM FOST RUGAT SA PREGATESC UN MIC SPEACH IN ONOAREA DLUI PROFESOR IRINEL POPESCU.
NU MA PRICEP SA VORBESC IN FATA UNUI PUBLIC
SUNT DE FORMATIE TEHNIC,SI NU PREA STIU SA PREGATESC UN SPEACH,ASA CA AM INTREBAT DESPRE CE SA VORBESC SI AM PRIMIT RASPUNSUL MULTUMESTE- I DLUI PROFESOR.
EEE..ASTA I NU I GREU.
. MULTUMIRI…
–AM SA VORBESC DESPRE MINE,DAR SUNT CONVINS CA IN POVESTEA MEA SE REGASESC MAJORITATEA COLEGILOR MEI TRANSPLANTATI–NU EXISTA ZI SA NU FAC ASTA
CUM SA NU MULTUMESTI OMULUI SI ECHIPEI DOMNIEI SALE CARE TE A READUS LA VIATA,
CARE NU TE A LASAT SA MORI.
CARE NU TEA LASAT SA TE PIERZI IN NEANT.
DE LA VARSTA DE 33 DE ANI,DE CAND M-AM INBOLNAVIT SI MI SA SPUS POTI SA FII MAI CATOLIC DECAT PAPA ,BOALA ASTA DUCE LA UN SFARSIT TRAGIC ,AM TRAIT CU O TEAMA IN SUFLET ,CU SABIA LUI DAMOCLES DEASUPRA CAPULUI.
ACUM 13 ANI, DUPA 20 DE ANI DE BOALA. M-AM NASCUT DIN NOU CU AJUTORUL ACESTOR OAMENI MINUNATI ..DL PROFESOR IRINEL POPESCU SI ECHIPA DUMNEALUI.
MI -ADUC AMINTE ATUNCI CAND M-AM TREZIT DIN OPERATIE SI I AM VAZUT LA PATUL MEU,PRIMELE FIINTE PE CARE LE VEZI CAND TE NASTI.
ERAU IN ALB IMACULAT,D-L PROFESOR,IMPUNATOR,SERIOS,PREOCUPAT,,DNA DR.HREHORET ,DL DR MATEI,DL DR BRASOVEANU
HOTARAU CUM SA INCEAPA NOUA MEA VIATA,
MAI MI A DUC AMINTE SI DE TITZA,DE CARE MI ERA FRICA,MA BATEA PE SPINARE DE MI SAREAU OCHII DIN CAP.
CUM SA NU MULTUMESTI ACESTOR OAMENI,
CARE M-AU NASCUT
CARE M-AU INVATAT SA MERG DIN NOU
CARE M-AU INVATAT SA VAD DIN NOU ,IARBA E MAI VERDE,CERUL E MAI ALBASTRU
CARE M-AU INVATAT SA GUST DIN NOU
CARE M-AU INVATAT SA MIROS DIN NOU
CARE M-AU INVATAT SA FIU MAI BUN
AVEAM 53 DE ANI SI INCEPEAM SA INVAT ALFABETUL VIETII
CUM SA NU MULTUMESC ACESTUI OM SI ECHIPEI SALE
TRAIESC DE 13 ANI O ALTA VIATA
O VIATA DE CARE MA BUCUR DE FIECARE ZI
O VIATA IN CARE MA SIMT MAI BUN,MAI GENEROS
O VIATA IN CARE INCERC SA VAD NUMAI BINELE DIN OAMENI SI SA FAC NUMAI BINE
MA BUCUR DE FIECARE DATA CAND POT SA ADUC UN PIC DE BINE CELOR DE LANGA MINE SI CAND VAD ZAMBETUL SI MULTUMIREA PE FETELE LOR
MA SIMT MAI BUN SI MULTUMESC CELOR CARE M AU AJUTAT SA TRAIESC SA SIMT ASTA
MI-ATI DARUIT O NOUA SPERANTA,
MA-TI FACUT SA MA SIMT DIN NOU VIU SI PLIN DE ENERGIE.
MULTUMESC DLE PROFESOR
MULTUMESC ECHIPEI DUMNEAVOASTRE
TOT CE SUNT ASTAZI ESTE DATORITA EFORTULUI DUMNEAVOASTRA SI A ECHIPEI DUMNEAVOASTRE
MA INCHIN IN FATA MUNCII D VOASTRA
.RECUNOSTIINTA MEA NU ARE MARGINI
VA MULTUMESC PENTRU PROFESIONALISMUL SI DEDICATIA CU CARE AVETI GRIJA DUMNEAVOASTRA SI ECHIPA DUMNEAVOASTRA DE FIECARE PACIENT
MULTUMESC D-LE PROFESOR PENTRU CA MI ATI DAT SANSA CA LA 13 ANI DE LA UN PUNCT CRITIC DIN VIATA MEA SA AM ONOAREA SA MA ADRESEZ DUMNEAVOASTRA SI ECHIPEI DUMNEAVOASTRE SI SA VA UREZ
LA MULTI ANI! 1
VA VOI FI VESNIC RECUNOSCATOR
MIO B.
Domnule profesor Irinel Popescu, stimate cadre medicale, dragi pacienți și colegi, doamnelor și domnilor invitați,
Buna ziua tuturor!
Mă numesc Raluca Petrică și în anul 2011 am supraviețuit unui transplant hepatic. Mă aflu astăzi în fața voastră ca dovadă vie că miracolele există și că uneori evenimentele neașteptate, deși vin cu schimbări majore în viață, pot, totodată să deschidă perspective uimitoare.
Călătoria mea a început în urmă cu 13 ani, într-o dimineață la ora 4, când mama mea l-a așteptat pe domnul profesor Irinel Popescu în fața cabinetului. Avea în mâini dosarul meu medical, al unui copil de 24 de ani, diagnosticat cu o boală necruțătoare, cu șanse scăzute de viață. Deși tocmai terminase o operație dificilă, domnul profesor a luat în acea dimineață o decizie care nu numai că mi-a dat speranță, ci mi-a schimbat tot cursul vieții. Astăzi este ziua dumneavoastră, domnule profesor! Îi mulțumesc lui Dumnezeu că a dăruit acest pământ cu un medic atât de dedicat meseriei sale, un medic pionier în domeniul său și care prin experiența și expertiza sa, a dăruit cunoștințe și pricepere altor medici, care au salvat mii de vieți la rândul lor. Nu există cuvinte pentru a exprima cât de recunoscătoare sunt pentru tot ceea ce ați făcut pentru mine. Vă mulțumesc din inimă că astăzi exist și că pot ajuta la rându-mi pe alții. Sunt convinsă că nicio faptă bună nu va rămâne nerăsplătită pe acest pământ, așadar vă doresc din suflet o viață lungă și activă ca și până acum, domnule profesor!
Astăzi, sunt dovada vie că donarea de organe salvează vieți. Sunt recunoscătoare pe veci donatorului și familiei sale pentru altruismul și generozitatea lor. Vreau, de asemenea, să mulțumesc tuturor cadrelor medicale care m-au îngrijit: medici, asistenți și infirmiere. Le port o recunoștință deosebită doamnei doctor Doina Hrehoreț, doamnei prof. Liana Gheorghe, doamnei doctor Gabriela Șmira și doamnei doctor Luminița Stoica.
Dar, cel mai important, vreau să-i mulțumesc mamei mele pentru sprijinul ei neclintit. Dragostea, încurajarea și rugăciunile ei și a celor dragi m-au ținut în viață atunci când drumul a fost dificil. Totodată, îi mulțumesc și soțului meu alături de care mi-am recâștigat încrederea în mine și în viață. Astăzi pot spune cu adevărat că știu să trăiesc. Respir bucurie și încerc să o dăruiesc și celor din jur. Și, pentru că nu am uitat niciodată ce mi-a scris cândva pe oglinda din salon doamna Suzana: Să știți că astăzi chiar sunt bine!
Pe toți cei prezenți aici și nu numai, vreau să îi încurajez să ia în considerare donarea de organe. Puteți face o diferență în viața cuiva ca mine, a cuiva care așteaptă un mâine mai bun.
Aș dori, de asemenea, să le mulțumesc tuturor donatorilor și familiilor lor, care prin generozitatea și compasiunea lor au oferit o șansă la viață miilor de persoane care au avut nevoie de un organ salvator. Actul lor de dragoste și dăruire pentru semeni sunt cu adevărat remarcabile și au avut un impact imens în viețile noastre, ale pacienților. Sunt mândră și onorată să fiu membră a acestei comunități care are puterea de a face lucruri incredibile.
Drumul meu către transplant nu a fost ușor. Au fost momente în care am avut impresia că nu voi reuși, dar dragostea și sprijinul celor de lângă mine m-au ținut în viață. Și am reușit. Consider că fiecare zi trăită este un dar de la Dumnezeu. Astăzi, sunt aici, în fața voastră, ca un exemplu că nimic nu este imposibil dacă ai încredere în tine însuți și dacă ești hotărât să lupți pentru viața ta. Prin această experiență, am învățat să prețuiesc fiecare zi și să mă bucur de lucrurile mici din viață, pe care înainte le ignoram sau le consideram garantate.
Dragi pacienți și colegi, vreau să vă încurajez să vă urmați visele și să nu vă dați niciodată bătuți de obstacolele din calea voastră. Așa cum spune unul dintre scriitorii mei preferați, Prof. Dumitru Constantin Dulcan: „Dacă vei gândi că poți face ceva, sau că nu poți face, în ambele cazuri ai dreptate”, trebuie să fim pregătiți să facem față oricărei provocări pe care ne-o aduce viitorul. Atât timp cât avem un scop, un vis sau un obiectiv, suntem capabili să depășim orice barieră și să ne îndeplinim aspirațiile, indiferent de cât de dificilă poate părea călătoria.
Pentru ca nu întâmplător, tot astăzi, 22 aprilie sărbătorim si ziua internațională a pământului, o sa închei cu o frază cu o semnificație deosebită pentru mine: Adevăratul miracol nu este nici a zbura si nici a merge pe apă, ci a păși pe acest pământ.
Vă mulțumesc!
Domnule Profesor,
Va multumesc pentru ca mi-ati oferit o a doua sansa la viata! Datorita dvs si echipei dvs, am avut ocazia sa imi vad copiii crescand, progresand, avand la randul lor copii, am pe trecut timp frumos alaturi de familia mea. Au trecut 22 de ani de la operatie si de atunci, va multumesc in suflet in fiecare zi.
Va doresc o viata cu sanatate, cu fericire si multe impliniri!
La multi ani!
Petrina Stan
La mulți ani binecuvântați domnule profesor! Recunoștința mea nu are margini! Vă mulțumesc pentru bunătatea, profesionalismul și dedicația cu care aveți grijă de fiecare pacient.
Sunteți o minune pentru toți cei care vă întâlnesc în calea lor! Să fiți sănătos și mereu în paza Domnului, mulți ani cu binecuvântări cerești!
Cu recunoștință, respectiv și prețuire Georgiana Șerban Axinte.
La mulți ani cu sănătate, putere de muncă și liniște din toate punctele de vedere, Domnule Profesor!
Sunteți Părintele Școlii Românești de Transplant Hepatic, ați salvat multe vieți și ați redat liniștea și bucuria multor familii – meritați aprecieri unanime!
Personal, vă mulțumesc, în primul rând, pentru fericirea ce ați adus-o în casa părinților mei odată cu transplantul perfect reușit pe care l-ați efectuat asupra mea, un pacient, cândva, muribund!
Din nou:
LA MULȚI ANI FERICIȚI, DOMNULE PROFESOR!
Florin Meșca
Asociația LIVERTANS a primit o invitație deosebită de a participa la evenimentul “Ziua Națională a Transplantului”, care va avea loc în data de 22 aprilie 2023, ora 09.00, la Hotel Crowne Plaza București, Bdul Poligrafiei nr. 1, București. Această zi importantă este dedicată sărbătoririi și promovării actului de donare și transplant de organe și țesuturi, în vederea salvării unui număr cât mai mare de vieți.
Prin participarea la evenimentul “Ziua Națională a Transplantului”, Asociația LIVERTANS poate să își continue misiunea de a sprijini pacienții care au nevoie de un transplant și de a crește gradul de conștientizare a importanței donării de organe și țesuturi în România.
Doarul în care renumitul medic Irinel Popescu a fost acuzat de procurorii DNA de dare de mită va fi judecat de magistrații Tribunalului București. După patru ani de investigații, judecătorii vor fi cei care vor decide dacă toată „construcția” procurorilor anticorupție are „fundație”.
Procurorii susţin că, în perioada decembrie 2017 – februarie 2018, Irinel Popescu, beneficiind de ajutorul altor persoane, ar fi promis că va oferi suma de 100.000 euro organelor de urmărire penală din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, învestite cu instrumentarea şi soluţionarea unor cauze în care acesta ar fi fost vizat, scrie national.ro.
În schimb, prof. dr. Irinel Popescu respinge acuzațiile DNA și susține tranșant că tot dosarul este o înscenare.
„În legătură cu informațiile difuzate în spațiul public cu privire la trimiterea în judecată a subsemnatului pentru o presupusă mită promisă organelor judiciare, dosarul în discuție a îmbrăcat în “haina” juridică o înscenare minuțioasă orchestrată de organele de urmărire penală, în condițiile în care acuzațiile anterior lansate împotriva subsemnatului se dovedeau “ineficiente” în atingerea scopului urmărit.
Reiterez cu această ocazie faptul că subsemnatul nu am promis, nu am oferit și nu am dat vreodată mită pentru a obține o soluție favorabilă în dosarele în care am fost cercetat.
Este total neadevărat faptul că aș fi cerut mită reprezentanților unei companii de IT și la fel de neadevărat este faptul că aș fi apelat la anumite persoane pentru a ocoli legea și a obține soluții favorabile.
Am fost prins în această înscenare care va fi analizată de magistrați din perspectiva legalității și a compatibilității cu jurisprudența europeană”, a declarat medical Irinel Popescu.
Acesta punctează faptul că dosarul de dare de mită a fost deschis după ce în cauza în care era cercetat (redeschisă după ce se dispusese de către un procuror DNA o soluţie de neîncepere a urmăririi penale faţă de el) „toţi experţii, inclusiv expertul DNA, au concluzionat” că, în calitate de preşedinte al CNAS, a respectat „întocmai legea, iar alegaţiile privind presupusa faptă de abuz în serviciu erau vădit nefondate”.
„Desigur, pentru că nu a convenit acuzării, expertiza a fost anulată, iar subsemnatului i s-a realizat această înscenare„, afirmă medicul.
Ce se mai poate spune despre omul care acum 26 de ani demara programul de tansplantologie hepatică în România, fapt ce dădea, dintr-o dată, șansa unor multe mii de pacienți, de suferinzi cu afecțiuni grave ale ficatului, de a rămâne în viață, de a continua să trăiască normal, cu poftă de viață, cu trăiri și preocupări, exceptând restricțiile specifice, ca ale celorlalți semeni?
„Patriarhul”
Reporterul IMPACT.RO, datorită unei întâmplări de viață unice, l-a supranumit Patriarhul. I se mai spune „Mâna lui Dumnezeu”, ”Părintele” transplantologiei hepatice și într-o sumedenie de alte feluri, toate ca semn al recunoștinței și recunoașterii excelenței sale în Medicină.
Este membru corespondent al Academiei Române, iar alte titluri și distincții, dobândite de-a lungul vieții și carierei sale desăvârșite, încă de la absolvirea Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” în anul 1977, cu media 9.98, vor fi inserate în finalul interviului.
„Am vrut să mă fac ziarist”
Profesorul Univeristar dr. Irinel Popescu s-a născut pe 22 aprilie 1953, în Filiași. A absolvit liceul ”Frații Buzești” din Craiova, după care a vrut să urmeze Facultatea de Jurnalistică. Irinel Popescu, la 18 ani, chiar voia să devină ziarist. Părinții săi, mama, îndeobște, s-au opus, aceștia dorind ca fiul lor să urmeze „o facultate serioasă”. Inițial a fost varianta să dea la Arhitectură, însă, în cele din urmă a dat examen de admitere la Medicină. S-a instalat în București, și, după cum i-a spus reporterului IMPACT.RO, în fiecare an de curs a stat în câte un cartier diferit, în cămin studențesc sau gazdă.
Interviu într-o cafenea cochetă din Cotroceni. La doi pași de facultatea de Medicină
Întâlnirea pentru realizarea acestui interviu a avut loc într-o cafenea din cochetul cartier Cotroceni, nu departe de clădirea UMF „Carol Davila”. Și aceasta și pentru că programul distinsului profesor la Clinica de chirurgie hepatică, din cadrul Institutului Clinic Fundeni, nu mai este așa de încărcat. Legislația nu i-a dat de ales și a fost nevoit să se pensioneze. Dar colaboarea, îndrumarea echipelor pe care le-a format, prezența sa în sala de operații fac, în continuare, parte din agenda sa.
Discursul profesorului Irinel Popescu a decurs natural, abia întrerupt de întrebările și curiozitățile reporterului. Ca de obicei, când este vorba de un personaj de anvergura profesorului dr. Irinel Popescu, întrebările au fost extrase din materialul jurnalistic, lăsând cât mai mult loc relatării celui intervievat.
Transplantul, dificultăți specific în funcție de organul transplantat
Prof. dr. Irinel Popescu: „Transplantul hepatic este probabil cel mai greu tip de chirurgie abdominală invers, iată, rinichiul pune probleme imunologice foarte speciale, care uneori sunt greu de depășit, care la ficat există mai puțin.
Inima pune problemă donatorilor, în sensul că ei trebuie să fie oameni tineri, în timp ce la ficat putem preleva și de la persoane trecute de 80 de ani. Inima pune problema indicațiilor, care sunt relativ restrânse comparativ cu marele număr de boli cardiovasculare, deci sunt lucruri diferite și fiecare din aceste tipuri de transplant este atribuit unui anumit tip de specialități, iar transplantul ficatului este atașat chirurgiei hepato-biliar-pancreatice, mai ales că atunci când se face și de la donator în viață, asta înseamnă că se face și rezecție hepatică de la donator, deci intrăm în domeniul chirurgiei hepatice, unul dintre cele mai dificile, dar și unul dintre cele mai interesante domenii ale chirurgiei astăzi”.
Reporter: „De ce specialități depinde succesul programului de transplant hepatic?”
Prof. dr. Irinel Popescu : „Mai departe însă succesul programului de transplant hepatic depinde esențial de alte două specialități împreună cu care se și realizează, și anume gastroenterologia și ATI-ul. Sigur, se adaugă laboratorul, se adaugă anatomia patologică, se adaugă imagistica, se adaugă multe altele care contribuie la succesul unui program de transplant hepatic. Esentiale sunt însă acestea două, gastroenterologia și ATI-ul.
În Institutul Fundeni, așa cum chirurgia hepato-bilio-pacreatică s-a dezvoltat din chirurgia generală, așa și în sânul gastroenterologiei s-a dezvoltat hepatologia, există gastroenterologi care se ocupă aproape exclusiv de bolile hepatice, conturând o nouă specialitate, hepatologia, a cărei față și conținut au fost schimbate de apariția transplantului hepatic”.
Înaintea transplantului, bolile de ficat grave, terminale, erau un coșmar
Prof. dr. Irinel Popescu: „Pentru că înainte de a exista transplantul hepatic atunci când doctorul gastroenterolog simțea că nu mai poate controla cu mijloace medicamentoase boala pacientului și din păcate exista astfel de situații, nu mai avea nicio soluție. Deci era la fel ca într-un cancer care în fazele terminale obligă medicul să spună familiei și, câteodată, bolnavului că nu se mai poate face nimic. Ei bine, în momentul când a apărut transplantul hepatic, gastroenterologul, hepatologul, a scăpat de acest coșmar, el știe că în fazele avansate, abia atunci apare indicația de transplant, de altfel, inițial principala indicație a transplantului hepatic erau acele boli hepatice în stadiu terminal end stage liver diseases și iată că hepatologul și în acest stadiu terminal avea soluții și bolnavul putea fi salvat.
De aici încolo indicațiile s-au diversificat destul de mult mai ales în domeniul oncologiei, în cancerul de ficat, hepatocarcinomul, apoi în anumite forme de colangiocarcinom, mai nou se pune problema transplantului hepatic și în cazul metastazei hepatice de cancer colorectal sau de tumori neuroendocrine, deci iată un spectru larg de indicații, deci iată că, dacă la început erau doar bolile terminale, acum spectrul s-a lărgit considerabil”.
ATI, specializare implicată în indicația de transplant, nu doar etapele pre și post operatorii
Prof. dr. Irinel Popescu: „Ajungând la ATI, spun de la bun început că ATI, în mod paradoxal, e o ramură a medicinei care e implicată inclusiv in indicație, nu doar în acoperirea preoperatorie și în managementul postoperatoriu al bolnavului hepatic, există bolnavi care ajung la transplant hepatic direct din terapie intensivă, bolnavii cu insuficiență hepatică acută, au fost la noi intoxicație cu ciuperci, intoxicație cu paracetamol, deci medicamentoase, alte forme de insuficiență hepatică acută, acestea înainte decedau. Deci ATI-istul poate avea indicația lui, absolut, pentru că ATI-istul spune “din acest moment bolnavul se îndreaptă spre moarte cerebrală și moarte”, și atunci indicația e mai mult a lui, decât a gastroenterologului care a internat bolnavul sau a chirurgului care e mai puțin implicat în indicație. Colectivul are întotdeauna un coordonator, și în cazul Institutului Clinic Fundeni, eu sunt coordonatorul programului.
În timpul unei operații, cele trei specialități au fiecare partea lor și e bine ca să nu se amestece competențele și fiecare să-și respecte domeniul de competență pentru că doar așa iese un rezultat bun”.
Patru specializări medicale implicate în operație, dar coordonatorul răspunde pentru rezultate
Prof. dr. Irinel Popescu: „Există un coordonator de program care răspunde de rezultatele programului. De ce vă spun asta, pentru că există un risc de mortalitate în transplantul hepatic și cu cât sunt acceptate indicațiile mai la limită, adică bolnavi extrem de grav, riscul e mai mare, dar și mortalitatea e mai mare. Și la un moment dat, asta poate să pună în pericol rezultatele generale ale programului de transplant și ăsta e rolul coordonatorului. Altfel însă, chirurgul este cel ce execută operația, gastroenterologul e cel ce pune indicația la bolile cronice. La bolile acute și insuficiență hepatică acută, necesitatea transplantului o stabilește ATI-istul în colaborare cu neurologul și parțial cu gastroenterologul.
Cei de la imagistică au rolul de a stabili gradul de edem cerebral, asta determină în insuficiența hepatică acută indicația de transplant hepatic, în momentul în care edemul cerebral riscă să atragă hernierea creierului, ca să zic așa, deci distrugerea ireversibilă a creierului și atunci indică de urgență un transplant hepatic și asta ține de ATI-ist, neurolog, și de gastroenterolog în mai mică măsură”.
Cele trei mari etape ale transplantului de ficat: prelevarea, prepararea ficatului, operația la primitor
Prof. dr. Irinel Popescu: „Echipa chirurgicală este cea care execută operația de transplant hepatic, execuție care nu e una ușoară evident nici în cea cu ficat întreg, nici parțial. Echipa de transplant hepatic cu donator în viață include aproape obligatoriu un microchirurg care operează la microscop. Există o formație oarecum standard: echipa care face prelevarea, echipa ce prepară ficatul, echipa ce face operația la primitor care are 2 faze importante hepatectomia, când se scoate ficatul, ceea ce nu-i ușor, e o operație foarte grea, de exemplu la transplantul renal, doar se pune rinichiul, se lasă pe loc rinichii pacientului, rinichii pacientului nu se scot, se lasă ambii rinichi afectati si se pune unul în plus”.
Dificultate uriașă la transplantul de ficat
Prof. dr. Irinel Popescu: „La transplantul hepatic se scoate ficatul bolnav și asta e partea cea mai grea, uneori cu sângerare mare, greu de controlat și așa mai departe. După care urmează implantarea, care evident că nu e o fază ușoară, de aceea transplantul hepatic e considerat cel mai greu transplant din lume de făcut, deci termenele de comparație și noțiunea de transplant e valabil la donator în principiu, când vorbim de primitor, vorbim de lucruri total diferite, pentru că țin de domenii diferite. Și ATI-ul în transplantul hepatic e infinit mai greu ca la un transplant renal, ca să vă dau un exemplu”.
În România, Anestezistul și ATI, specializări diferite. În SUA, aceeași, cumulate
Prof. dr. Irinel Popescu: „Și revenind, terapia intensivă în perioada preoperatorie necesită o calificare specială și e una dintre cele mai dificile operații pentru anestezist, vorbesc, iar în perioada postoperatorie imediată ATI-istul trebuie să urmărească în terapie intensivă pacientul, la noi este aceeași specializare, în țări ca SUA, anestezia e una și terapia intensivă este separată, la noi a rămas o specialitate comună și aceleași echipe ce au asigurat anestezia, vor asigura și urmărirea postoperatorie în terapia intensivă. Există și alte țări în care e aceeași specialitate, nu doar la noi”.
Cardul de donator, un eșec
Prof. dr. Irinel Popescu : „Cardul de donator nu folosește la absolut nimic și asta e pe experiențe occidentale, pe studii mari, mai mulți nu-l au asupra lor când se întâmplă ceva și, oricum, discuția cu familia are loc aproape peste tot, cu puține excepții, nu se trece peste hotărârea familiei indiferent de cardul bolnavului. Cardul are valoare juridică, dar foarte puțini se hotărăsc să-l facă și foarte puțini îl au asupra lor. Și vorbind din punct de vedere practic, s-a dovedit că nu e o soluție din păcate. Teoretic poate fi foarte atractivă ideea, dar nu doar la noi, ci în toata lumea s-a renuntat la această idee. Se vorbește să se introducă acceptul în card de identitate cum e în SUA, dar asta mai ține și de cultura locală, pentru că mai sunt țări în care, cum ar fi țările musulmane în care numărul de donatori e foarte mic, Japonia tot din motive culturale”.
În Pandemie, bolnavii care necesitau transplant au fost neglijați
Prof. dr. Irinel Popescu: „Principala cauză în pandemie a scăderii numărului de transplanturi a ținut și de restricția din spitale, când majoritatea resurselor au fost concentrate acolo, și ceilalți bolnavi au fost neglijați, inclusiv potențialii donatori. Unele spitale s-au închis, spitale de la care proveneau donatorii, n-au furnizat niciun donator pentru că s-au concentrat pe Covid.
Spitalul de Urgență Floreasca, Spitalul Județean Oradea, Spitalul Județean Târgul Mureș prelevează/furnizează organe.
Acreditare pentru transplantul hepatic îl au Spitalul Sf. Maria și Institutul Fundeni din București și Spitalul Sf. Spiridon din Iași, ca spitale publice și Spitalul Sanador, ca spital privat, unde s-au făcut trei transplanturi hepatice de la donator în viață, ce-i drept, nu de la donatori în moarte cerebrală. Acreditarea este data de Agenția Națională de Transplant și de Ministerul Sănătății, există norme exacte, destul de severe”.
De ce se pierd donatorii. „Nu e o problemă de personal, ci de mentalități”
Prof. dr. Irinel Popescu : „Sunt două cauze majore care influențează fluctuațiile una ar fi cum s-ar numi interesul și finanțarea spitalelor, că nu poți neglija asta, sunt mai intâi două funcții plătite care se numesc coordonator de transplant și persoana responsabilă de procesul de donare “key donation person”, în engleză, care ar trebui să fie în toate marile spitale și, teoretic, ar trebui susținută de direcțiune pentru a nu pierde niciun potențial donator pentru că la noi asta se întâmplă, se pierd foarte mulți donatori până să se ajungă la discuția cu coordonatorul. Nu e o problemă de personal, e o problemă de mentalități”.
„Nu există invidie între confrați, ca în medicină”
Prof. dr. Irinel Popescu: „Când pronunțăm cuvântul cultural, ne referim și la România și la medicină. La România nu-i nevoie eu să vă explic asta, la medicină însă, romanii spuneau “invidio medicorum pessima” e cea mai rea dintre toate, ce a mai rămas valabil și azi, pentru toate domeniile, pessima e cea mai rea, dar ca în medicină nu-i nicăieri, vă spun și de la Academia Română, unde oamenii de la Litere au fost îngroziți de cum e în medicină, ca la noi nu e nicăieri. Și povestea asta culturală că nu va ieși niciun donator din spital, asta e o extremă, până la indiferență, până la nu mai punem umărul, până la interese și acolo nu au fost rezultate Au fost și directori de spital care au fost interesați și acolo au fost realizările mai mari”.
„Donarea de organe ține foarte mult de campaniile mass media”
Prof. dr. Irinel Popescu: „A doua cauză ține de mentalități, de mentalitatea familiei, care a acceptat sau nu donarea și asta ține foarte mult de Mass Media. Deci în SUA se face asta: ” Cât e rata de donare? Atâta! Zice: când am făcut ultima campanie de publicitate? Pentru că în momentul în care o fac, rata se duce de aici până aici. Când scade o fac din nou, după ce trec efectele campaniei.
La noi în România, Adriana Stere s-a ocupat, a făcut 76 episoade la Pro TV se numea ”Există viață și după moarte”.După campanie rata de donare a ajuns de aici, aici. Când au trecut efectele, s-au dus înapoi la efectele campaniei prodonare. Deci trebuie efort susținut, asta arată cifrele, dar cere efort susținut și asta costă”.
Reticența familiei în cazul donatorilor în moarte cerebrală
Prof. dr. Irinel Popescu: „Reticența familiei e la donator în moarte cerebrală. Asta e un alt fenomen și iar ține de mentalitățile culturale. Asta de la donator în viață cumva a început în Japonia în momentul în care niște echipe chirurgicale excepționale, înalt pregătite, lucrând în niște spitale înalt dotate, stăteau degeaba în materie de transplant pentru că nu aveau donatori și atunci au zis, hai să încercăm altceva. Și au încercat asta, de la donator în viață. Și acolo a început, și pe tot mapamondul s-a dovedit că în anumite țări o astfel de cultură prinde. Cum și la donator aflat în moarte cerebrală Europa are 2 campioane, Spania și Croația, acolo a prins, nu știu de ce, că Spania e catolică, de ce ar face”.
Primele transplanturi de ficat, doi americani. În 1963
Prof. dr. Irinel Popescu: „În 1963 Finney Moore și Thomas Starzl au operat în același an amândoi, acum descriu o mică istorie, au avut două sau trei operații, nu mai știu exact, și în primii 4 ani au murit toți. Până în 1967. Și totuși în 1965 a fost considerat un progres așa mare, că au făcut coperta lui TIMES și trebuiau să aleagă între ăștia doi, Starzl (de la Denver) și Moore (de la Boston) și l-au ales pe Moore pentru că el era de la Boston. Dar el n-a făcut transplant cu supraviețuire niciodată și primul cu supraviețuire l-a făcut Stazl peste 4 ani la Denver. Și până în 1983 a fost considerată metodă experimentală, pentru că era rata de mortalitate mare și nu era imunosupresia pusă la punct. În 1983 la Conferința de Consens din America, apăruse ciclosporina, și din 1983 a devenit metoda terapeutică. Deci asta e istoria transplantului”.
„În România, noi am făcut primele transplanturi începând cu 1997”
Prof. dr. Irinel Popescu: „În România proiectul nostru a fost prima data în 1997. Da, și istoria a fost aceeași, primii patru pacienți transplantați nu au supraviețuit până în 2000. Primul a fost un doctor din Brăila, Radu Cobăleanu. Deci, distanța nu era mare între 1983 și 1997, plus că între noi și SUA nu sunt 15 ani, ci sunt 500 ani. Deci în Japonia, e o cultură decentă, și revenind la donatorul viu, transplantul are o rată moderată. Există două țări care au o cultura extraordinara. Coreea de Sud și Turcia. Deși,Turcia e o țară musulmană, turcii cu frecvență incredibilă. Culmea, ei neavând donatori în moarte cerebrală. De precizat faptul că actele de donare nu sunt stimulate, fenomenul prinzând și crescând, așa, într-un mod ciudat”.
Transplantul de organe, culmea, asociat cu traficul de organe
Prof. dr. Irinel Popescu: „Noțiunea de trafic de organe vine din transplantul de organe, da culmea că vine și din transplantul de la donator aflat în moarte cerebrală. Legătura lor este China. Sunt câteva “țări vinovate” de această chestiune.
Prima țară este Israel. Pentru că au bani, dar n-au donatori. Avand bani, dar ei au scris, eu sunt prieten cu ei. China și India sunt surse pentru donator în viață. India pentru donator în viață, ei zic așa unuia care stă sub copac, ia, nu vrei tu așa să-ți dau eu 200 de dolari… În China e mai sinistru, pentru că iau tot ficatul și inima și plămânii de la ăia pe care-i execută. Nu e folclor, 20 % este, dar 80% este real. Îmi povesteau ăia din Israel ca ăștia sunt foarte bine organizați au și bani și trebuia să plece cu primitorii și nu a mai plecat avionul până a doua zi și au dat ordin duceți-i pe ăia înapoi în celulă”.
România, rată anuală de donator mică. Spania și Croația, campioane
Prof. dr. Irinel Popescu: „Predicțiile pentru anul viitor referitoare la donatori, noi suntem la 4-5 donatori la 1 milion de locuitori, deci vreo 80-100 pentru anul următor. La noi pe lista de așteptare sunt acum 500 de persoane.
Croația și Spania, campioanele au 35 donatori la 1 milion locuitori, noi ar trebui să avem 700 pe an, dar avem 100. Atât am putut să facem, atât am făcut, e loc de mai bine. Poate o creștem, poate nu”.
Mass-media, factor determinant în creșterea numărului de donatori
Prof. dr. Irinel Popescu: „Mass Media poate promova această idee dar de o manieră inteligentă. Deci, Adriana Stere a promovat ideea asta 20 % cu creierul și 80 % cu sufletul. A fost convingătoare, este greu de repetat. La americani se
poate. Dacă au avut o campanie în presă de atragere de donator, care a costat, să zicem, 200.000 de dolari, asta a dus la creșterea ratei. După un timp, evident, această rată scade. Ce fac americanii? Fac altă campanie. Schema e simplă. Dar acolo se implică Guvernul, politicienii”.,
„În România, Ministerul Sănătății nu a fost niciodată interesat”
Prof. dr. Irinel Popescu: „Singura perioadă în care a fost interesat a fost când am realizat eu că nu sunt soluții, m-am dus eu acolo secretar de stat. Haidu Gabor era ministru. Era jurist dar dădea mână liberă și atunci a fost singura perioadă când a fost ministerul interesat de proiectul de transplant.
Am fost eu Secretar de Stat din 1999 vreun an și jumătate, cam așa. Și mi-a scris Haidu Gabor o scrisoare, după aia și mi-a spus că s-a bucurat de colaborarea cu mine și că, îl citez, „ne-am înțeles bine și singurul reproș pe care l-aș avea ar fi legat de program”. Iar eu i-am răspuns că „eu operez în continuu, și că de aceea lucram la minister opt ore”. Iar el, în replică, „da, domnule profesor, dar un demnitar nu are ore libere”. Avea dreptate, dar ce să fac. Stăteam până la ora 5 la Ministerul Sănătății și apoi mergeam la spital și operam până la 12 noaptea.
Am dus-o așa vreun an. Am avut toate atribuțiile posibile ca secretar de stat. Eram singurul secretar de stat. Și apoi între 2004-2008 am fost în Parlament, că nu puteam să ne dotăm, plus aprobări și altele. Și când m-am dus la Parlament, profesorul Dan Tulbure, Dumnezeu să-l odihnească, mi-a zis “hai, să-mi zici cum să facem programul”. Asta, când m-am întors ca demnitar, în 2004. Căci eu, când m-am întors la spital, din 2000, după perioada din Minister, cu Haidu Gabor ministru, revenisem la programul obișnuit la spital, de dimineață. Deci profesorul Tulbure m-a întrebat, atunci, în 2004, la Parlament, cum facem programul, și i-am zis “da-mi o săptămână mă orientez și îți spun”. Și după o săptămână am zis nu schimbăm nimic, că la Parlament nu m-am dus deloc. A fost cea mai stresantă perioadă din viața mea”.
Profesorul Irinel Popescu are multe motive să creadă în Dumnezeu
Prof. dr. Irinel Popescu: „Dacă există un program de urmărire a pacienților cu transplant hepatic, un centru? Păi există psiholog, există controale periodice unde se pot aborda toate problemele, și există LIVERTRANS-Asociația Transplantaților de Ficat din România.
Dacă ar fi să pun un coordonator pentru un așa program, l-aș pune pe Gheorghe Penea, el s-a transplantat în 2000. În 2001 mi-a trimis o vedere, am crezut că nu văd bine. Era la Cascada Niagara, apoi a început să colinde
lumea în lung și-n lat. E pe prima pagină la Livertrans, e poza lui, el și Badea, am vorbit despre el, are 19 ani de la transplantul hepatic, avea 40 și ceva de ani. Și ăștia au fost amândoi unul după altul, primul a
fost un transplant greu și cu complicații. Sunt multe motive pentru care cred în Dumnezeu și ăsta e unul din ele. Părea ca evoluează bine, așa în ziua a șasea, a șaptea, a noua… A zecea”.
O complicație post transplant a unui pacient l-a întors de la aeroport. Pleca în SUA
Prof. dr. Irinel Popescu: „Și am avut o plecare în SUA, dar nu era obligatorie, voiau unii să merg cu ei într-o delegație să-i ajut. Și noaptea pe la 12, eu trebuind să fiu la șase dimineața în aeroport, l-am sunat pe șeful delegației și i-am zis că nu mai merg. Nu s-a supărat omul, că nu era o prezență esențială. A doua zi la minister era Consiliul Economic și Social CESO, eram membru din partea ministerului. M-am dus la ședință și mă sună de la spital și zice “asta are peritonită”. Maamăăă, toți am ajuns în 10 minute la spital. Într-adevăr, facuse peritonita, o complicatie biliara la anastomoza colico-biliară și a trebuit să-l operez imediat. Operația am facut-o cu un italian, că mă înnebuniseră ăștia să mai iau pe cineva. Mă rog, a fost drăguț băiatul, dar apoi eu am rămas cu complicațiile. Și l-am operat, a mers foarte bine, și apoi și-a revenit. El s-a operat în 13 aprilie și asta a apărut la 14 zile. Știu că era în Aprilie, că de Paști ne-am dus amândoi la biserică la Kretzulescu și am aprins lumânări. Și pe 5 Mai a apărut donator la al doilea pacient, Badea. Pe amandoi îi cheama Gheorghe. Unul a fost transplantat înainte de Sf Gheorghe și celălalt imediat după, i-am și numit Sfinții Gheorghe purtători de biruință”.
„Important este să formezi echipe care să-ți ducă proiectul mai departe”
Prof. dr. Irinel Popescu: „Există noțiunea de colaborare și de formare, de școală, pentru că o realizare de acest gen se judecă prin prisma unor parametri.La început transplantul hepatic era un eveniment cu totul special, toată lumea era alarmată în spital și laboratoarele și toti erau pe fază. Prima mare realizare a fost să transform o operație de excepție, care în anii 50 când au introdus-o au făcut-o experimental, au zis că nu se poate face, că niciodată nu se va putea face, că e atât de complicată că nu se va putea face. S-a făcut pe câini prima dată. Vreo 10 ani. A doua realizare, să ai niște echipe constante. Și a treia, să le transferi la momentul oportun responsabilitatea operației acestor echipe”.
Două echipe care asigură continuitatea cea a prof. dr. Vlad Brașoveanu și cea a dr. Doina Hrehoreț
Prof. dr. Irinel Popescu: „Eu am început primul transplant la 44 ani, deci în 1997. Șeful acestor echipe trebuie să fie între 50-60 ani, pentru că trebuie să aibă suficientă experiență în spate și suficient timp înainte să o facă.
Cei care au făcut această meserie au făcut-o din pasiune în primul rând și nu au cum să fie plictisiți, mai degrabă obosiți, pentru că e mare consumatoare de energie psihică în primul rând, mai mult decât fizic,psihic sunt obosiți. Și cele două echipe pe care le-am format, cea condusă de prof. dr Vlad Brașoveanu (Profesor universitar, medic primar Chirurgie generală; doctor în Științe Medicale; competențe în: chirurgie laparoscopică, chirurgie hepatică și transplant hepatic, n.r.) și cea condusă de doamna doctor Doina Hrehoreț (cu competențe în chirurgie laparoscopică, chirurgie hepato-bilio-pancreatică, chirurgie hepatică și transplant hepatic, n.r.) sunt echipe independente la momentul acesta, care la rândul lor au format alți urmași.
Fiecare din echipele astea, în echipa Prof. Vlad Brașoveanu e doctorul Ionuț Barbu(Medic specialist chirurgie generală, n.r.), care e deja capabil să facă el însuși operația și în echipa Dr. Hrehoreț, dr Mihai, și el Grigore capabil să faca el operația. Deci succesiunea de generații e asigurată și acesta e al doilea mare merit al unui șef de școală, e să asigure continuitate. Această continuitate în transplantul hepatic e asigurată nu doar pe generatia ce urmează, ci și pe următoarea”.
Chirurgii de transplant hepatic se selectează singuri
Prof. dr. Irinel Popescu: „Nu e niciun criteriu de selecție a acestor doctori, se selectează ei singuri. Au fost oameni de la care aveam mari așteptări și nu au confirmat și oameni care nu am crezut că ar putea performa în specialitatea aceasta și care au confrmat. Și atunci nu există decât proba timpului. Și la amândoi, am fost sigur că vor performa, după primii 5 ani. Și principalul criteriu a fost că stăteau toata ziua în spital. Rezultatele confirmă și colegii și pacientii și cei de afară te judecă după rezultate, în rest, nu sunt alte criterii, abilități. Toate abilitățile necesare se reflectă până la urmă în rezultate. Dedicația și pasiunea pentru meserie sunt printre primele criterii”.
Arina Alloub, asistentă șef: „următorul după Dvs, domnule profesor, ca va face prelevări va fi dr. Radu Zamfir”
Prof. dr. Irinel Popescu: „Asta e anecdotic, așa. Eu întotdeauna eram concentrat pe ce se întâmplă cu bolnavii și nu mă uitam în jur, puțin doar. La început eu am făcut prelevările. Nu știa nimeni mai nimic despre transplantul hepatic. Profesorul Dan Tulbure fusese doar la câteva stagii de pregătire: Eu mă duceam, luam ficatul, veneam, îl pregăteam, scoteam ficatul, puneam ficatul, astea erau 24 de ore. Și deci nu dădeam atenție în jur. Și la un moment dat, Alina, asistenta șefă care lucra cu noi, zice “știți cine o să fie următorul care va face prelevarea după dumneavoastră?”
Eu zic „nu știu„ Și Alina îmi spune „ Radu Zamfir. Vă zic eu, că l-am urmărit cu câtă pasiune pune cardurile. Și da, da, avea dreptate. Eu nu băgam de seamă, dar pasiunea pentru ceva și simțul de răspundere sunt definitorii, cine se uită de pe margine înțelege”.
Reporter: „Despre doamna doctor Doina Hrehoreț ce spuneți?”
Prof. dr. Irinel Popescu: „Ea la început era foarte dedicată bolnavilor și eu am crezut că putem face o separare pentru că e foarte greu să faci și operația și să îngrijești bolnavul, dar ea a avut și pasiunea operației. Daca la dr. Vlad Brașoveanu se vedea că a avut prima pasiunea operației, la ea am crezut că va ramane în sfera îngrijirii bolnavului. Pe urmă mi-am dat seama că e și un bun chirurg și ca-i place și operația și să opereze și asa am acceptat și ideea asta că și îngrijește bolnavul pe care l-a operat.
Și ce însemna îngrijirea asta, cel mai bine a definit-o ea într-o discuție, așa, întamplătoare. Deci analizele bolnavului vin pe niște foi și laboratorul, acolo unde analiza nu e bună, înnegrește rezultatul. Și a zis: “mândria mea de medic era ca a doua zi foaia să fie albă”. Eh, așa o dedicație n-am mai întâlnit la multe persoane sau cel puțin nu în maniera aceasta și în această măsură asta a definit-o pe doamna doctor Hrehoret”.
Reporter: „Grija aceea de care vorbiți e vocațională, e ceva de suflet, ține de personalitatea doctorului?”
Prof. dr. Irinel Popescu: „Poate să țină și de respectul pentru meserie. Eu de exemplu, off the records, că m-au întrebat de o mie de ori, întai aveam niște confrați care de la grădiniță erau bolnavi, eu m-am dus la medicină pentru ăa era o
facultate bună și la care se intra greu și că mi-a zis maică-mea să merg la medicină, deci nu a fost nimic vocațional. Și la ea poate să fie 80 % mândrie profesională, eu dacă stau aici și primesc bani și trebuie să fac treaba. Poate fi și afecțiune și sensibilitate umană”.
Reporter: „Cum sunteți în timpul intervenției? Sunteți mai sever?”
Prof. dr. Irinel Popescu: „Da, pentru că acolo sunt foarte concentrat. Ridic tonul, mai țip la ei. Trebuie să-i ții în priză pe toți de acolo, toată echipa. Trebuie să ai grijă să se concentreze fiecare la ce are de făcut. Și sunt atâția în sala de operație. Cam 20-25 cu asistente cu tot, chirugi, asistenți, anesteziști”.
Reporter: „Cea mai lungă operație la care ați participat?” Prof. dr. Irinel Popescu: „Era și prima la Pittsburgh care a durat vreo două zile, în 1990.
Reporter: Când apare un organ pentru transplant, în cât timp se mobilizează echipa?
Prof. dr. Irinel Popescu: „Din fericire, există un aparat ce se numește liver assist. Are rolul de a ține ficatul în stare de funcționare, de a-l menține apt pentru operație. Și, aici, îmi aduc aminte, cu ani în urmă, când țipam la dr. Radu Zamfir, că ficatul nu trebuie sa stea afara mai mult de opt ore. Ideal ar fi șase ore”.
Sentimentul cald al unei misiuni de succes
Interviul cu profesorul dr. Irinel Popescu ar fi putu continua ore în șir. Și tot ar fi părut a fi doar un rezumat al întregii sale biografii profesionale și nu numai. Ne strângem mâinile, la final și nu pot să nu remarc în privirea domniei sale acel sentiment, acea stare de bine a omului care și-a încheiat cu succes o misiune unică, de o mare însemnătate pentru semenii săi. O misiune care a durat, cu tot cu anii de școală, 52 de ani. Și care va continua, cu siguranță, de acum însă, pe un curs mai lin, ca apele unui fluviu învolburat, până atunci, în timp și spațiu, de afluenți, de vârtejuri, cataracte și furtuni, de stânci învinse, victorii asupra multor obstacole, dar întodeauna cugând spre orizontul larg.
Reperele profesionale, promise la începutul interviului
Facultatea de Medicină la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, pe care a absolvit-o în 1977 cu media 9.98. A fost primul clasat la „Concursul de internat în specialități Chirurgicale” al promoției și a primit premiul „Elena Dimitriu” pentru cea mai bună medie la absolvire si cel mai bun rezultat la examenul de internat. In 1980, asistent al Profesorului Dan Setlacec în Clinica Chirurgicală a Spitalului Fundeni.
A efectuat mai multe stagii de pregarire in transplantul hepatic (Berlin, 1989, Paris, 1990, Pittsburgh, 1991-1992, New York 1992-1994). După 1995 participare la construcția programului național de transplant de organe în România (primele prelevări multiorgane în 1997, președinte al asociației „Romtransplant” din 1997, reprezentant al României în Consiliul Europei- comisia de transplant).
Din 1999 profesor si sef de clinica in cadrul UMF „Carol Davila” la Institutului Clinic Fundeni.
Supraspecializări și competențe în chirurgia esofagiană, chirurgia oncologică, chirurgia hepatică și transplantul hepatic, chirurgia laparoscopică, management în sanatate.
Honorary member of Bulgarian Surgical Society, 2006. Honorary member of Serbian Medical Association, Surgical Section, 2006. Honorary member of Chinese Society of Surgery, 2007
Membru de onoare al Asociatiei Chirurgilor din Republica Moldova, 2007
Citește articolul integral pe impact.ro
Cu toate că românii par dispuși să doneze organe pentru transplant, lista de așteptare este foarte lungă și mulți dintre pacienții în stare terminală nu mai apucă să beneficieze de această procedură chirurgicală, scrie adevarul.ro.
„Weekend Adevărul“: Statisticile la nivel global nu arată deloc bine pentru secolul XXI, oamenii nu sunt informați despre bolile ficatului, programe de screening nu avem, pacienții ajung foarte târziu la medic, evident primesc diagnostic și tratament foarte târziu. Cum stă situația în România?
Prof. dr. Vlad Brașoveanu: Toate aceste afecțiuni merg în paralel cu dezvoltarea societății. Programul de transplant este înaintea societății românești. Toate aceste afecțiuni – de exemplu, cele virale, precum hepatitele B, C, D – ajung în final la o boală hepatică terminală. Indicația pentru transplant este această boală hepatică terminală. În cei doi ani de COVID, o mare parte din populație nu a fost receptivă și nu s-a vaccinat, iar din această cauză au murit oameni tineri. Sigur că marea majoritate au fost cei cu comorbidități. Cu durere în suflet vă spun că au murit și foarte mulți colegi de-ai noștri, care nu aveau comorbidități și nu ar fi trebuit să moară în plină activitate, foarte mulți medici care ar fi putut aduce plus valoare societății în continuare.
Care sunt bolile care au ca tratament unic transplantul de ficat?
Indicația este pentru boala hepatică terminală. Aici sunt mai multe cauze. Cel mai des întâlnite sunt, evident, cirozele de cauză infecțioasă, cu virusurile B și D sau cu virusul C. În ultimul timp, au apărut diferite tratamente, unele chiar foarte eficiente, cum este în cazul hepatitei C, doar că acest tratament antiviral trebuie făcut la timp. Odată ce s-au instalat fibroza hepatică și consecințele ei, chiar dacă virusul este eradicat din organism datorită tratamentului, ciroza nu dispare și complicațiile ei – hemoragiile, insuficiența hepatică etc. – au ca soluție această procedură, transplantul de ficat.
Spitalul Clinic SANADOR este primul și singurul spital privat din România care a realizat intervenții de transplant hepatic de la donator viu – ați coordonat echipa operatorie alături de prof. dr. Irinel Popescu. Cum au evoluat lucrurile de atunci în privința performanței echipei medicale?
Într-adevăr, SANADOR este primul și singurul spital privat unde s-a practicat transplantul hepatic de la donator viu. De ce de la donator viu? Pentru că Spitalul Clinic SANADOR nu este în programul național de transplant și de aceea nu s-a efectuat transplantul hepatic de la donator cadaveric. Evident, nefiind în program, Casa de Asigurări sau Ministerul Sănătății nu decontează această intervenție chirurgicală, fiind vorba de un spital privat, cum ar fi normal de altfel – în toate țările civilizate, măcar o parte din această intervenție este acoperită de subvenția de la stat. În cazul dat, am rămas doar la transplantul hepatic de la donator viu. S-au efectuat primele trei transplanturi de acest fel, cu succes 100%, toți bolnavii au evoluat foarte bine – primul a împlinit deja doi ani de la intervenție și este într-o condiție biologică foarte bună. Și în următoarea perioadă ne pregătim să efectuăm al patrulea transplant hepatic de la donator viu. Este vorba despre soțul unei doctorițe care are indicație de transplant și care are un donator viu, fratele lui, care îi va dona lobul drept.
Un domeniu medical important, subfinanțat
Putem spune că transplantul hepatic este o metodă de tratament accesibilă în România atât pentru pacient, cât și pentru medici?
Da, putem spune asta. Primul transplant hepatic reușit în România a fost efectuat de către profesorul meu, Irinel Popescu, în anul 2000 – pacientul este și acum într-o condiție biologică foarte bună. Al doilea pacient are 22 de ani de la intervenție și este într-o condiție biologică foarte bună. Dar sunt și 22 de ani de la primul transplant hepatic pediatric – micuța care a fost transplantată la un an, pentru atrezie de căi biliare. Acum are 23 de ani și este într-o condiție biologică foarte bună. Această metodă de tratament – transplantul hepatic – are rezultate foarte, foarte bune. În decursul acestei perioade de 22 de ani au fost efectuate peste 1.100 de transplanturi hepatice de toate tipurile – de la donator cadaveric, de la donator viu, diferite tipuri de transplant, printre care și dual graft, care este perla programului de transplant. Au fost trei transplanturi duale, în fapt s-au recoltat de la donatori două fragmente hepatice ca împreună să asigure o funcție hepatică satisfăcătoare pacientului și, pe de altă parte, pentru a-i rămâne suficient ficat donatorului. Donatorul nu este bolnav, este un om sănătos, și atunci siguranța acestuia trebuie să fie maximă. Decesul unui donator viu poate duce la închiderea centrului de transplant, ceea ce nu ne permitem deloc în România pentru că, deocamdată, sunt doar două centre de transplant în sistemul public – Institutul Clinic Fundeni și, în zona de est, Spitalul „Sf. Spiridon“ din Iași. Evident, al treilea centru este Spitalul Clinic SANADOR, dar, după cum spuneați, se realizează doar transplanturi hepatice de la donator viu.
Care este situația unor astfel de operații în sistemul privat?
Momentan, sistemul privat de sănătate este la început – pentru că este foarte puțin asigurat de stat, puțină lume își permite tratamentul într-un spital privat, cum este SANADOR, cu aparatură ultramodernă și cu oameni competenți nu doar în echipa chirurgicală, ci și în echipele de radiologie intervențională, de anestezie și terapie intensivă. La Spitalul Clinic SANADOR, secția de ATI condusă de doctorul Andrei Cristea este compusă din oameni formați la Institutul Clinic Fundeni, la Școala profesorului Dan Tulbure. Anestezia și terapia intensivă sunt foarte importante, fiind vorba de o intervenție chirurgicală cu riscuri, care necesită foarte multe intervenții medicale pentru a asigura un rezultat final bun.
Sunt românii receptivi la un astfel de tratament? Care sunt discuțiile pe care le purtați în cabinet cu pacienții?
Românii sunt receptivi și ca prezentare la medic. Sigur că nu există programe de screening suficiente, dar românii sunt receptivi la donare de organe, nu sunt chiar în primele locuri din Europa, ca în cazul Croației, Spaniei, unde rata de donare este foarte mare, dar vreau să vă spun că și românii sunt receptivi la donarea de organe. Am ajuns în secolul XXI, când oamenii sunt foarte informați și, în principiu, marea majoritate știu unde să se prezinte și, în primul rând, încep cu medicul de familie. Ulterior, în funcție de afecțiune, pacientul este îndreptat spre medicul specialist, iar dacă diagnosticul este chirurgical, ajunge și la chirurg.
Cum se stabilește compatibilitatea în cazul transplantului de ficat?
Comparativ cu alte transplanturi – cardiac, renal, medular, pancreatic – compatibilitatea la ficat este mai permisivă. Se fac toate testele imunologice pentru compatibilitate. Spre exemplu, au fost situații când organul care era perfect compatibil a făcut ceva complicații, iar altele, dimpotrivă, când organul nu a fost perfect compatibil, dar evoluția a fost bună – atunci se merge pe izogrup. Evident că sunt și situații când, în anumite urgențe majore, cum este insuficiența hepatică acută, dacă nu apare un organ disponibil de aceeași grupă, se poate discuta și de transplant hepatic AB0 incompatibil. Dar, în general, se ia în considerare grupa sangvină.
În România sunt mai multe transplanturi de la donator viu sau dimpotrivă?
Nu. Programul de transplant în România este clădit pe trei piloni: transplantul hepatic de la donator cadaveric care reprezintă aproximativ 80–85% din total, 10–15% reprezintă transplantul hepatic de la donator viu și un procentaj mic este reprezentat de transplantul hepatic pediatric. Procentele variază. De exemplu, cu cât sunt mai mulți cadaverici, cu atât procentajul transplanturilor hepatice de la donator viu scade. De ce? Pentru că ele merg, cumva, în paralel, iar pentru a ține un echilibru și pentru condiția sine qua non de a micșora mortalitatea pe lista de așteptare trebuie să facem cât mai multe proceduri. În acest caz, de exemplu, în 2021 au fost mai puțini donatori din cauza COVID și multe secții de terapie intensivă s-au transformat în secții COVID și numărul a scăzut. Am încercat să facem cât mai multe transplanturi de la donatori vii. Anul acesta suntem la două proceduri de transplant hepatic de la donatori vii – urmează în această perioadă la SANADOR să îl facem, dar și la Institutul Clinic Fundeni, pentru a mai da șanse unor bolnavi care nu sunt pe primele locuri pe lista de așteptare. Transplantul hepatic de la donator viu este o operație programată, pe când transplantul hepatic de la donator cadaveric este o operație de urgență care se realizează la orice oră a zilei, chiar și noaptea.
„Nu toți pacienții de pe lista de așteptare beneficiază de transplant“
Care sunt etapele pregătirii preoperatorii a pacientului?
Acești bolnavi sunt luați în evidență de echipele de gastroenterologi și hepatologi. În prezent, pe lista de așteptare în țară sunt peste 450 de bolnavi. Evident, de aici și lupta mare pentru donare de organe. În ultimul timp, ținta anuală este în jur de 50, ceea ce este foarte puțin pentru o listă de așteptare atât de mare. Fiind organe disponibile mai puține, mortalitatea pe lista de așteptare crește. Cu cât sunt mai multe organe disponibile, deci se fac mai multe proceduri de transplant hepatic de diferite tipuri, cu atât mortalitatea pe lista de așteptare scade. Întotdeauna ni se pune întrebarea: De ce vrem să facem cât mai mult? Pe de-o parte, pentru a salva vieți, căci acesta este scopul final, pe de altă parte, pentru a micșora mortalitatea pe lista de așteptare, pentru că sunt oameni dragi nouă care așteaptă un telefon să fie transplantați… Indicația principală este boala hepatică terminală și nu întotdeauna ajung toți să beneficieze de această procedură.
Ficatul necesar, 1% din masa corporală
Cum se desfășoară o astfel de intervenție? Ce complicații pot apărea?
Este o intervenție chirurgicală în proporție de 90% vasculară, dar înainte de a ajunge la ea, în acest proces sunt implicați o serie întreagă de specialiști – gastroenterologi, hepatologi, radiologi intervenționiști. Operația propriu-zisă este apanajul echipei de chirurgi, de transplantologi, și este o intervenție chirurgicală complexă. În cazul transplantului de la donatorul cadaveric, se scoate organul bolnav de la pacient și se implantează organul recoltat. Spre deosebire de transplantul hepatic de la donator viu, unde aceste două operații se realizează simultan, în același centru, de către două echipe în paralel, urmând procedura – spălarea organului cu o soluție de prezervare, cântărirea grefei… Unui adult îi este necesar 1% din masa corporală – dacă un bolnav are 70 de kilograme, pentru asigurarea unei funcții hepatice normale, el are nevoie de 700 de grame de ficat. Evident, organul întreg de la donator cadaveric – ficatul cântărește de la 1.200 de grame, în funcție de constituție. Bolnavii cu masă corporală mai mică au o șansă mai mare de transplant hepatic de la donator viu.
Este intervenția cea mai complexă a chirurgiei hepatice?
Depinde cu ce o comparăm. Este o intervenție chirurgicală complexă și, comparativ cu transplantul hepatic de la donator cadaveric, unde vasele sunt mari și practic toată intervenția se desfășoară cu lupele, la transplantul hepatic de la donator viu este necesară microscopia. Un mare ajutor îl avem din partea doctorului Dragoș Zamfirescu, care realizează cu succes această anastomoză arterială. Lumenul acelui vas arterial care vascularizează acel fragment de ficat este de 2–3 milimetri, iar pe acolo trebuie să și circule sângele. Orice complicații, inclusiv o tromboză de arteră hepatică, duc la moartea organului și la alte complicații majore care pot pune viața în pericol. De aceea, complexitatea transplantului hepatic de la donator viu este mai mare decât a transplantului hepatic de la donator cadaveric.
Experimente încurajatoare pe porci
Cum vă ajută chirurgia robotică?
Chirurgia robotică nu are recomandări în transplantul de ficat, dar există anumite indicații – cea mai bună indicație este în urologie, în cancerul de prostată, pentru că permite evidarea limfoganglionară pelvină în spații înguste cu acele brațe care se mișcă și care sunt coordonate de mâinile chirurgului. Chirurgia robotică are indicații în chirurgia generală, colorectală, ginecologică și pe anumite segmente în chirurgia de graniță toraco-abdominală – hernii transhiatale sau tumori retroperitonale, suprarenale, dar în special în chirurgia pelvină.
Care sunt provocările în chirurgia hepatică? Ce descoperiri s-au făcut recent în acest domeniu?
Se fac studii, în special pe porci, pentru că s-a demonstrat că cel mai apropiat de genomul omului este cel al porcului – diferite rezecții de ficat, chiar transplant de ficat la porci. Evident că așteptăm și poate că în următoarea perioadă, e greu de spus în cât timp, vor apărea, datorită ingineriei genetice, organe obținute prin inginerie genetică și atunci probabil că se va rezolva problema transplantului. Poate abia atunci vor fi suficiente organe care să rezolve această problemă gravă, boala hepatică terminală. Până atunci, sunt diferite studii încurajatoare.
Citește articolul integral pe adevarul.ro
 |
 |
© 2025 LIVERTRANS
Theme by Anders Noren — Up ↑